Aflăm din volum, desigur, importante mărturii autobiografice: ascendenţa lui Alan Greenspan în România şi Ungaria, formarea iniţială în muzică, adeziunea timpurie la abordarea economică a lui Adam Smith (p. 97, citez din ediţia italiană L’Era de la turbolenza, Sperling & Kupfer, Milano, 2007, 588 p.) şi, apoi, la “conservatismul clar” (reprezentat de Ronald Reagan), îmbrăţişarea filosofiei “obiectivismului” (iniţiată în America de emigranta rusă Ayn Rand, p. 43), preocuparea firmei care l-a făcut notoriu, Townsend – Greenspan, “de a traduce analize economice într-o formă pe care întreprinzătorii o pot utiliza pentru a-şi lua deciziile” (p. 49), concentrarea reflecţiei economice pe “inovaţii matematice şi analize structurale” şi, pe de altă parte, pe “sfidări tehnice”, chiar în lipsa unei “macroviziuni” (p. 33) şi multe altele (precum, de pildă, cooperarea cu cinci preşedinţi la Casa Alba).

Comportamentul de consum al clujeanului ce a început sã sufere schimbãri încã de la apariţia Metro a continuat odatã cu intrarea în Cluj a marilor lanţuri de retail sã devinã cu totul altfel decât acum câţiva ani.

Practic, în 17 ani de nouã democraţie reprezentativã în spaţiul românesc nu mi-a trecut prin gând mãcar sã nu îmi exercit dreptul constituţional de cetãţean. Sã votez. Sã sancţionez. Sã schimb ceva. Sã simt cã am puterea de a le da cu ştampila peste ochii mincinoşi.

Iniţiativa făcea dreptate posterităţii unuia dintre cei mai mari jurişti şi filosofi ai dreptului şi ai politicii din secolul douăzeci (care a trăit între 1910-2004) şi crea un nou acces la scrierile reprezentative ale gânditorului din Torino, recunoscut ca referinţă indispensabilă pentru cei care vor să înţeleagă astăzi democraţia.

Dar obiecţia vine, evident, de pe un nivel mai avansat al democraţiei decât cel conceptualizat de Norberto Bobbio.

La Cluj, Emil Racoviţã, de exemplu, avea conştiinţa severã a acestui fapt, ca şi, de altfel, Iuliu Haţieganu, care arãta cã anvergura unei universitãţi se mãsoarã în ipotezele, teoremele, teoriile care ies din laboratoarele ei.

După ce la ora 16, acum 9 zile, pe crawl-urile televiziunilor de ştiri se insera desecretizarea convorbirilor dintre procurorul Nastasiu şi teroristul Hayssam, au trebuit doar două ore pentru ca Preşedinţia României să iasă cu un comunicat prin care Băsescu respingea propunerea liberalilor privind nominalizarea senatoarei de Cluj Norica Nicolai pentru Justiţie.

După testul scrutinului pentru generalele din 2004, după referendumul pentru demiterea transformată în întărire a preşedintelui Băsescu şi după ultimul test al euroalegerilor, orice observator al scenei politice poate trage concluzia că edilii locali au un rol-cheie în alegeri. Rolul acestor vectori de imagine locali, primari sau preşedinţi de consilii judeţene influenţează prin propria lor prestaţie votul concetăţenilor spre partidele din care ei fac parte.

Am arătat că miza alegerilor locale din Cluj se mută dinspre Primărie, unde Emil Boc câştigă la pas după toate probabilităţile, spre Consiliul Judeţean şi prima poziţie a acestei instituţii. Nici mizele secundare nu sunt însă de neglijat, pentru că acestea se vor constitui în elemente ale viitoarelor trocuri politice.