Ştampila mea şi buletinele lor de vot

Ştampila mea şi buletinele lor de vot
Asumarea deciziilor şi curajul de a “lucra” pe faţă sunt două calităţi care lipsesc cu desăvârşire politicii româneşti. Aceste defecte ies la suprafaţă îndeosebi acum, în pre-campania electorală.

Alegătorii vor fi asaltaţi, odată cu începutul lui februarie, cu zeci de informaţii politice zilnic. Va începe un adevărat concurs: zugrăvirea unuia sau altuia dintre politicieni în culori mai vii sau mai şterse, după cum bate vântu’. Aceste luni care au mai rămas până la alegerile locale vor crea o imagine denaturată asupra politicienilor sau partidelor, iar sfatul meu pentru alegători este să nu ia prea în serios informaţiile care vor apărea de acum încolo.

 Să nu le considere decisive în alegerile pe care le vor face cu ştampila în mână. Un bun consilier local sau judeţean ori un politician care şi-a făcut treaba în ultimii patru ani poate fi terfelit cu succes până în iunie, la fel cum un terchea-berchea poate fi pictat în culori strălucitoare, cu “appeal” la electorat, tot în patru luni. Acestea sunt cele două mari strategii cu care se va aborda campania electorală.

 Există deja pretendenţi la funcţii care caută să-şi murdărească opozanţii, mai degrabă decât să lase propriile fapte şi realizări să vorbească. Iată de unde convingerea că asumarea deciziilor şi curajul de a “lucra” pe faţă sunt două calităţi care lipsesc cu desăvârşire politicii româneşti. Pentru că orice campanie electorală e ca un iceberg, 10% deasupra mării, 90% sub valuri. Pentru că nici un politician nu are curajul de a ieşi în faţă, de exemplu într-o conferinţă de presă, şi de a-şi asuma un atac cel puţin deschis, dacă nu onest, asupra unui alt politician.

Aceşti laşi vor prefera întotdeauna căi lăturalnice şi alei dosnice care să-i conducă spre atingerea scopului final, aruncarea cu noroi în adversarii politici. Până când acestea, precum şi multe altele, nu se vor schimba în politică, nici buletinele lor de vot nu vor vedea cum arată ştampila mea, iar explicaţia dată de Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, îPS Bartolomeu, rămâne – din punctul meu de vedere – cea corectă: “Ţi se face lehamite şi, din câte avem noi contact cu poporul nostru drept, credincios, acesta este sentimentul general - lehamite. (...) Lehamite, pentru că toţi cei care vin la guvernare, tot aia e.

 Poporul e tot nemulţumit, sărăcia continuă, viclenia, minciuna, intriga, ceea ce ştim cu toţii. Indiferent care vine la guvernare. (…) Nu am fost la vot că mi-a fost lene. Şi cuvântul lehamite începe tot cu «L»”.

Comenteaza