Aşteptând cu legitimă îngrijorare viitura pe Dunăre, nu putem să nu constatăm că suntem, chiar astăzi, confruntaţi cu încă un dezastru.

Mă aşteptam ca Uruguay să aibă dificultăţi în faţa Olandei, în prima semifinală a campionatului mondial, având în vedere valoarea lotului acesteia din urmă.

După ce, în mod programatic, ostentativ şi chiar agresiv, Traian Băsescu şi-a asumat, forţând Constituţia, rolul de preşedinte, România a început să se scufunde economic, social şi politic.

Joc studiat, cam prea studiat, în semifinala cu Spania, din partea Germaniei, care a lãsat terenul de pânã la treizeci de metri, cel puţin în prima reprizã, la dispoziţia spaniolilor. La început pãrea cã scopul este obosirea spaniolilor, sau, cel puţin, uzarea lor şi observarea schemelor pe care vor sã le aplice.

Sâmbăta trecută, în textul publicat sub titlul “Din tainele Universului nostru şi ale celui Cosmic” m-am referit rezumativ, desigur, la unele aspecte incitante din volumul “Către noi înşine”, publicat sub formă de dialog între prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan şi scriitorii Stela-Maria Ivaneş şi Constantin Ivaneş.

La ora la care scriu acest articol (sâmbătă la amiază) se fac încă pronosticuri despre finala Cupei Mondiale la fotbal: care dintre cele două, Olanda sau Spania, va deveni câştigătoarea campionatului mondial? La ora la care articolul de faţă se tipăreşte, finala este jucată, iar rezultatul se cunoaşte.

Nu cred că preţioasele şcoli de afaceri din Marea Britanie, din SUA sau de aiurea vor analiza vreodată ca atare posibilul concept de “revoluţie antreprenorială post-decembristă din România”.

Statistica îşi spune cuvântul. Sunt perioade lungi când domnul Mugur Isărescu, guvernatorul general al Băncii Naţionale, rămâne o persoană discretă.

Traian Băsescu a pronunţat zilele trecute o formulă magică.