Se ştia că vârful de atac al echipei sud-americane, Suarez, este suspendat. Când s-a observat că şi stâlpul apărării uruguayene, Lugano, nu va putea juca, a devenit limpede că echipa antrenată de Oscar Tabarez va fi uşor de învins. Să ai doi dintre cei mai buni jucători în afara terenului este o lovitură grea pentru o echipă. în prima repriză lucrurile nu au stat, însă, astfel. Olanda a venit cu garnitura completă, a fost mai sigură, dar nu a putut marca dintr-o acţiune precisă de atac.
A marcat printr-un şut extrem de izbutit de la distanţă, al fundaşului Bronckhorst, un gol extraordinar, în orice caz. S-a putut observa însă că mijlocul olandez nu este în zi bună. Uruguay-ul a compensat absenţa lui Suarez şi Lugano printr-un angajament deplin al jucătorilor şi tehnica ridicată a celor mai buni de pe teren. Echipa sud-americană, conştientă de propria valoare, a atacat cu fiecare ocazie, iar Forlan a egalat cu un gol magnific, care-i reconfirmă clasa neobişnuită.
A doua repriză a adus pe teren o Olandă mai ofensivă, graţie introducerii lui Van Vaart. La asaltul continuu al olandezilor, apărarea uruguayană n-a mai rezistat şi Olanda a înscris de două ori, soarta meciului fiind astfel pecetluită. Restul a fost un joc cu atacuri de ambele părţi, oprite însă de cele două apărări. Printr-o ultimă zvâcnire, Uruguay-ul a redus diferenţa, cu un gol frumos.
învinsă în condiţiile amintite, echipa Uruguay-ului a lăsat o impresie foarte bună din cauza lui Forlan, Fucile, Lugano, Suarez şi a celorlalţi jucători excelenţi şi datorită fotbalului de bună calitate, cerebral, pe care îl practică. Dacă cumva scopul a fost revenirea, după o pauză de multe decenii, între echipele ce dispută direct titlul mondial, atunci se poate spune că Uruguay-ul a reuşit deplin.
Olanda s-a impus, până la urmă, conform aşteptărilor, graţie valorii jucătorilor şi eficienţei echipei. Ea a confirmat că poate fi echipa ce învinge orice altă echipă, dar şi că, în faţa celor mai puternice forţe, are vulnerabilităţi.
