Şi, aşa cum am promis, astăzi voi continua punând în discuţie un capitol fierbinte: “O schimbare care vine”. Aceasta, pentru că tot ceea ce ni se întâmplă astăzi pe pământ, furtuni, inundaţii catastrofale, tornade, topirea gheţarilor, atrofierea climei anotimpurilor etc., este rezultatul acţiunii nefaste a omului, a lăcomiei, a lipsei lui de interes pentu mediul în care trăieşte; sau, cum spune profesorul Dulcan, omul a intrat în conflict nu numai cu sine, ci şi cu natura.
Aşa încât oamenii de ştiinţă au avertizat că în decembrie 2012 va avea loc sfârşitul unei lumi, fiind vorba, desigur, de o anumită schimbare sau de ceea ce eu denumesc “revolta Cosmosului”. Iată cum descrie profesorul Dulcan acest fenomen unic: “... în acea perioadă se încheie ciclul cosmic de 26.000 de ani ai galaxiei. De acest ciclu sunt legate o serie de evenimente cosmice. Mai întâi, între 6 iunie şi 21 decembrie 2012 ar avea loc o aliniere, o sincronizare galactică a sistemului solar, Soarele se aliniază cu centrul galaxiei. Pământul va fi supus, se spune, unui flux masiv de energie venit din centrul galaxiei, influenţând întreaga viaţă de la nivelul său. Activitatea solară se va exacerba la un nivel fără precedent, cu 30-50% mai mult. Este, poate, o coincidenţă că NASA a anticipat, pentru aceeaşi perioadă, o creştere la limitele menţionate a activităţii solare. Furtuna solară ar putea influenţa masiv câmpul geomagnetic, situaţie în care ar fi posibilă şi o deplasare de poli magnetici ai Pământului. Aceasta ar însemna şi o deplasare de continente, cu inversarea zonelor glaciare cu cele toride.(...)
Evenimentele astronomice descrise au nu numai consecinţe de ordin fizic, ci şi de ordin psihic şi spiritual major. Epoca de tranzit între cel două cicluri este o perioadă (...) a revelaţiilor, a descoperirilor şi tranformărilor, un timp între două lumi, una care pleacă şi una care vine”. Şi o concluzie optimistă: “Toate reperele de până acum - politice, sociale, morale, religioase, tehnologice şi ştiinţifice - care au dus omenirea în cea mai mare dintre crizele pe care le-a traversat vreodată, în conflict cu sine însăşi, în război cu sine şi cu natura, se vor prăbuşi, fiind înlocuite de altele fundamental schimbate.(...)
Marile probleme ale lumii nu pot fi rezolvate decât printr-o colaborare globală. Viitoarea lume nu se mai poate baza pe conflict şi pe concurenţă, pe ură şi orgolii, pe răzbunare şi rapacitate - tare care au marcat o lungă perioadă a omenirii, aducând-o în pragul autodistrugerii”.
Dialogul celor doi scriitori şi publicişti amintiţi cu prof. univ. dr. Dulcan se desfăşoară în “cascadă,” ei intervenind nu numai cu întrebări provocatoare(în sensul bun al cuvântului), dar mai ales cu observaţii personale extrem de pertinente: “Dar teama de pericolul suprapopulaţiei? (...) Lumea a treia face foame, dar se înmulţeşte serios. Cine moare? Lumea industrială, culmea, cea în care se trăieşte per capita cel mai mult. E un paradox!” (Constantin Ivaneş) Sau: “Şi, din păcate, asistăm acum, în 2010, Anno Domini, la un proces rapid şi general de alienare. Este o criză în cadrul crizei. Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni, oamenii se simt tot mai singuri şi sunt singuri cu adevărat...”.
N.N. Textul de mai sus este o palidă redare a conţinutului unei cărţi aflate la a treia ediţie, carte extrem de densă, care, graţie editorului, Vasile George Dâncu, are toate şansele să devină un bestseller naţional. Citită în întregime, te transportă într-o altă lume, despre care, chiar dacă este a noastră, ne dăm seama cât de puţine ştim. Despre ea şi despre noi înşine.
