Sâmbătă, 31 ianuarie 2026, se împlinesc 15 ani de la trecerea la cele veșnice a ÎPS Bartolomeu Anania. 

Fă bine, nu ca să fii văzut, ci pentru că binele te definește ca om bun, cu suflet ales.

În decembrie, abia încheiată, România a intrat oficial în hibernare administrativă. Mă scuzați, pentru acest exces de sinceritate din partea unui politician, nu-i așa “mincinos, uzat și vechi”.

Realitatea cruntă: o nație întreagă și-a găsit vinovații de serviciu -  magistrații pensionari.

(care va fi predată mâine la orele de educație civică, retorică și, eventual, la ședința de bloc)

Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Fericirea nu se naște dintr-o femeie stinsă, fără lumină.

Într-o dimineață liniștită de toamnă, România rurală se trezește sub asediu. Nu de la ruși, nu de la inflație, ci de la bunicuțele care, vai de mine!, au îndrăznit să scoată pe trotuar două legături de ceapă și un ghem de usturoi, fără bon fiscal, fără casă de marcat, fără POS.

Trăim vremuri moderne, aproape digitale, în care „statul” e vinovat de tot: de gropi, de birocrație, de nervi, de cozi și, uneori, chiar și de vremea proastă. De parcă oamenii ar lipsi din această țară cu desăvârșire.