Alin Tișe: Decembrie - luna „cadourilor”, ediția bugetară

În decembrie, abia încheiată, România a intrat oficial în hibernare administrativă. Mă scuzați, pentru acest exces de sinceritate din partea unui politician, nu-i așa “mincinos, uzat și vechi”.

Nu a nins neapărat, dar a căzut un strat gros de zile libere, peste care se mai presară câteva „făcute libere”, ca zahărul pudră peste cozonac. Statul nu mai funcționează, el contemplă. Nu mai lucrează, reflectează. Nu mai răspunde, meditează.

O țară întreagă stă pe „Out of Office”, cu mesajul standard: „Revin după sărbători. Dacă e urgent, nu e chiar atât de urgent.”
Și, paradoxal, exact acum, sindicatele protestează. Nu că ar fi prea multă muncă de făcut, Doamne ferește! Ci pentru că nu li se permite să muncească.

Vor salarii mărite pentru munca suplimentară… care nu există, pentru că statul i-a trimis acasă “la bună înțelegere” să se odihnească preventiv, strategic, patriotic. Ei vor. Și iar vor. Pentru că sunt puțini și pentru că muncesc mult. Pentru că instituția a funcționat perfect în luna decembrie în care n-au lucrat “deloc”, dar “în permanență” - dovadă clară că, dacă nu erau ei, mergea și mai bine.

Cum să se găsească cineva - un rătăcit cu idei periculoase - să vorbească despre reducerea salariilor sau a numărului de angajați? Sacrilegiu!

Păi tocmai au demonstrat că sistemul poate funcționa fără ei… ceea ce, evident, înseamnă că trebuie plătiți mai bine.

Pericolul e mare. Foarte mare. Să nu cumva să devină regulă „luna decembrie”. Să nu cumva să observe cineva că statul supraviețuiește și fără ședințe, fără hârtii, fără parafe puse pe aceleași hârtii de trei ori. Să nu cumva să creadă cetățeanul că administrația poate fi suplă, eficientă, vie. Și atunci, politicienii trebuie să joace rolul clasic: oamenii răi. Insensibili.

Împotriva oamenilor cinstiți, onești, eroi ai odihnei plătite, luptători neobosiți pentru cetățeni… din sufragerie. Decembrie nu e o lună. Decembrie e o stare de spirit administrativă. Un experiment național în care statul ia vacanță, iar nota de plată vine în ianuarie.

An nou fericit! Statul a fost plecat o lună. Și e doar începutul… Să nu uitați să aveți grijă de sănătate. Și de iubire… evident.

PS: Câteodată am senzația că România a hibernat vreo 10 ani…

Când ne trezim la realitate, nu mai recunoaștem lumea din jurul nostru.

Președintele Consiliului Județean Cluj a precizat că textul este un pamflet.