Un simplu test de sânge ar putea depista cancerele aflate în stadii timpurii și ar putea indica chiar și zona în care se află

Un simplu test de sânge ar putea ajuta, în viitor, la depistarea mai multor tipuri de cancer și chiar să ofere indicii despre organul în care a apărut boala.

Cercetătorii americani au dezvoltat o metodă care analizează urmele lăsate de celulele organismului în sânge și încearcă să identifice modificările care apar în cazul cancerului. Descoperirea ar putea fi importantă mai ales pentru depistarea bolii într-un stadiu cât mai timpuriu, când tratamentul are, în multe situații, șanse mai mari de succes.

Cum poate spune sângele ce se întâmplă în organism

Atunci când celulele din corp îmbătrânesc sau mor, ele eliberează în sânge mici fragmente de ADN. Pe scurt, ADN-ul poate fi privit ca o „instrucțiune” care spune celulelor cum să funcționeze.

Oamenii de știință au descoperit că aceste fragmente poartă informații diferite în funcție de locul din organism de unde provin. Mai mult, atunci când o celulă normală se transformă într-o celulă canceroasă, apar modificări care pot fi observate în ADN-ul eliberat în sânge, scrie sciencedaily.com.

Cercetătorii de la UCLA au încercat să folosească aceste informații pentru a răspunde la două întrebări importante: dacă există semne de cancer și, dacă da, de unde provin.

Noua metodă se numește MethylScan și a fost testată pe probe de sânge provenite de la 1.061 de persoane. Printre participanți s-au aflat persoane sănătoase, pacienți cu diferite tipuri de cancer, dar și oameni cu boli ale ficatului sau cu noduli pulmonari care nu erau canceroși.

Testul a fost capabil să identifice aproximativ 63% dintre cancerele analizate, atunci când cercetătorii au urmărit să păstreze foarte scăzut numărul rezultatelor fals pozitive. Și mai important este faptul că metoda a detectat aproximativ 55% dintre cancerele aflate în stadii timpurii. Cu alte cuvinte, cercetătorii au reușit să găsească semne ale bolii chiar și atunci când cancerul nu era într-un stadiu avansat.

Testul poate indica și organul afectat

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cercetării este că testul nu încearcă doar să spună dacă există sau nu semne de cancer. Analizând ADN-ul din sânge, metoda poate oferi și indicii despre locul din organism de unde provin aceste semnale.

De exemplu, rezultatele pot sugera că modificările provin din ficat, plămâni, stomac sau ovare. Medicii ar putea folosi apoi aceste informații pentru a decide ce investigații sunt necesare în continuare.

Acest lucru ar putea fi extrem de util deoarece un test de sânge este mult mai simplu și mai ușor de făcut decât investigațiile complexe folosite pentru găsirea unei tumori.

Metoda a avut rezultate deosebit de bune în cazul persoanelor care prezentau un risc crescut de cancer hepatic, de exemplu cele cu ciroză sau cu infecție cu virusul hepatitei B. În acest grup, testul a identificat aproape 80% dintre cazurile de cancer hepatic.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că metoda poate face diferența între mai multe boli ale ficatului, cu o acuratețe de aproximativ 85%.

Descoperirea este importantă deoarece, în prezent, multe tipuri de cancer sunt identificate după apariția unor simptome sau în urma unor investigații făcute pentru alte motive.

Unele cancere pot evolua o perioadă fără să provoace simptome evidente, iar un test de sânge care ar putea semnala din timp că există o problemă ar putea, în viitor, să le ofere medicilor un motiv pentru a face investigații suplimentare înainte ca boala să ajungă într-un stadiu avansat.

Este important însă de precizat că noua metodă nu este încă un test disponibil pentru populația generală și nu poate fi folosită în prezent pentru a spune unei persoane că are sau nu cancer.

Cercetarea trebuie verificată în studii mai mari, pe un număr mult mai mare de oameni, inclusiv persoane sănătoase care nu prezintă simptome. Așadar, mai este nevoie de multă muncă până când un astfel de test va putea fi folosit în mod obișnuit în spitale și clinici.

Studiul cercetătorilor de la UCLA a fost publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).