O analiză a ADN-ului unei femei de 117 ani dezvăluie indicii despre longevitate

Viața veșnică nu există, însă supercentenarii au o abilitate aparte de a o prelungi.

O evaluare amănunțită a stării de sănătate a uneia dintre cele mai în vârstă persoane din lume, Maria Branyas, sugerează că unul dintre motivele pentru care a trăit până la 117 ani a fost acela că poseda un genom excepțional de tânăr.

Unele dintre variantele ei genetice rare sunt legate de longevitate, funcția imunitară și o inimă și un creier sănătos.

Oamenii de știință din Spania spun că folosesc acum aceste descoperiri pentru „a oferi o perspectivă nouă asupra biologiei îmbătrânirii umane, sugerând biomarkeri pentru o îmbătrânire sănătoasă și potențiale strategii pentru creșterea speranței de viață”.

Rezultatele se bazează pe probe de sânge, salivă, urină și scaun pe care Branyas le-a oferit voluntar înainte de moartea sa în 2024, când era cea mai în vârstă persoană în viață din lume.

Potrivit unei echipe conduse de oameni de știință de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona, ​​Branyas avea celule care „se simțeau” sau „se comportau” ca și cum ar fi fost mult mai tinere decât vârsta ei cronologică. Ea a depășit speranța medie de viață a femeilor din Catalonia, orașul ei natal, cu peste 30 de ani, scrie sciencealert.com.

La o vârstă înaintată, Branyas prezenta o sănătate generală bună, spun oamenii de știință, caracterizată de o sănătate cardiovasculară excelentă și niveluri foarte scăzute de inflamație.

În ciuda vârstei înaintate, sistemul imunitar și microbiomul intestinal aveau markeri care corespundeau cu cohorte mult mai tinere. De asemenea, ea a prezentat niveluri extrem de scăzute de colesterol „rău” și trigliceride și niveluri foarte ridicate de colesterol „bun”.

Toți acești factori pot explica sănătatea ei excelentă și longevitatea extremă.

Femeia a dus o viață activă din punct de vedere mental, social și fizic, dar a avut și noroc genetic. Deși o dietă mediteraneană ar fi putut juca un rol în prelungirea vieții ei, longevitatea extremă a fost probabil influențată de o gamă largă de variabile genetice și de mediu.

Interesant este că oamenii de știință au observat o „eroziune uriașă” în telomerii lui Branyas. Telomerii protejează materialul nostru genetic, iar cei mai scurți sunt asociați cu un risc mai mare de deces. Studii recente, însă, sugerează că, la persoanele în vârstă, telomerii nu sunt de fapt un biomarker util al îmbătrânirii.

De fapt, faptul că avea telomeri foarte scurți i-ar fi putut oferi lui Branyas un avantaj. Ipotetic vorbind, scriu autorii, durata de viață scurtă a celulelor corpului ei ar fi putut împiedica proliferarea cancerului.

Cei care au coordonat studiul spun că cercetările efectuate asupra unei singure persoane, în special asupra uneia remarcabile precum Branyas, sunt limitate în ceea ce pot dezvălui pentru noi ceilalți și că sunt necesare cohorte mai mari pentru a extrapola rezultatele lor.

Însă studii mai ample care au comparat persoanele cu o viață excepțional de lungă cu cele cu o viață mai scurtă au descoperit, de asemenea, biomarkeri care diferențiază unii oameni, inclusiv caracteristici unice care îi pot ajuta să reziste bolilor.