Necesitatea continuă a unei orientări strategice

Dar mai avem siguranță că ne e clară semnificația functionalo-spațială a noțiunii de oraș? Pentru unii - cei mai în vârstă sau cei mai conservatori - răspunsul este DA, dar pentru alții, aflați mereu în căutarea adevărului, răspunsul este NU. Mă opresc la NU pentru că: în ultimul timp orașul tradițional compact a fost afectat de un fel de "împrăştiere"; relația cu mediul natural se îndepărtează de standardul "amiabil"; dezindustrializarea a stârnit o anume derută, dispărând unități economice și creându-se un flux migrator dificil controlabil; zonarea funcțională a intravilanului a devenit un concept dezavuat, favorizându-se mixajul (comerț, locuințe unifamiliale) și apariția unor... enclave de locuit private; creșterea rapidă a numărului de autoturisme personale, a creat probleme dificile pentru mobilitate; depășirea rapidă a limitei stabilității în 1976 pentru intravilan; trecerea de la proprietatea colectiva"a statului", la cea privată și lista poate continuă, demonstrând că "oraşul de ieri", confruntat cu cele menționate mai înainte și cu nouă legislație, a renunțat la unele trăsături ce-l defineau. Pe de altă parte, din cauza bulversării produse în această etapă a tranziției, și profesioniștii ce se ocupau de dezvoltarea orașului au constatat că valul schimbărilor de după 1989 îi obligă să treacă la un alt mod de abordare a problemelor. Ba mai mult, s-au înmulțit și sfidările aduse de globalizare care pretind deja o reconsiderare deloc facilă a conceptelor (și nu numai în domeniul urbanismului) și a modului de implementare.

Iar globalizarea a devenit un proces continuu și fără limitări teritoriale, pentru că oferă avantaje pe multiple planuri, câștigători fiind cei ce preiau primii inovația și o transformă în produs. Globalizarea profită de asemenea de "alchimia" noii ere tehnologice, de a -IV- a revoluție industrială (cea digitală), cu performanțele ei, și de o extindere fără opreliști. Efectele acestui proces sunt multiple: schimbarea conținutului muncii; continuă recalificare; delocalizarea unităților economice; o continuă adaptare sau ieșirea din dezvoltarea durabilă; apariția tensiunilor sociale; uniformizarea produselor și pierderea identității la nivel de oraș sau țară s.a. La acestea mai putem adaugă efectele schimbărilor climatice și cele ale agresării continue a echilibrului ecologic.

Cum reacționăm? În primul rând, pentru a ne orienta, trebuie să ne cunoaștem foarte bine resursele (de la cele teritoriale până la cele locale) pentru a ști pe ce mizăm.O prezervare a mediului, cu o integrare a peisajului în dezvoltarea sustenabilă, va putea fi un atu în definirea identității, alături de căutarea unei "nişe"/domeniu unde am putea fi competitivi. În această preocupare de a ne defini o direcție a afirmării, nu putem neglija ceea ce azi e denumită "cooperarea descentralizată", respectiv un cadru unde comunitățile din zonă cooperează pentru a stabili prioritățile, strategiile și modurile de intervenție.Aici se adaugă obligatoriu trecerea de la guvernarea centralizată, la guvernantă, când comunitatea locală devine participativă și responsabilă pentru viitorul său.

La nivel european, Franța a avut misiunea să lanseze în 2002 o "platformă" URBACT a schimburilor între Europa, statele acesteia, regiuni, orașe, programul incluzând capitalizarea experienței a 500 orașe din 29 de țări europene. Pentru a face față numeroaselor sfidări, într-un context de criză, orașele trebuie să inoveze în mobilizarea resurselor lor, fie ele umane sau financiare. În criză de legitimitate, ele trebuie să răspundă la așteptările faste ale locuitorilor, să identifice mai bine nevoile lor și să construiască cu actorii locali răspunsuri adaptate! Această inițiativă europeană a continuat cu URBACT II și III, asupra cărora vom reveni.

Plecând de la aceste premise (la care adăugăm și faptul că administrația clujeană va trebui oare să penduleze între prevederile P.U.G. și propunerile din "strategia" de dezvoltare a municipiului până în 2020) se pune întrebarea dacă compartimentul intern de avizare din cadrul primăriei, solicitat zi de zi de activitatea curentă sau Comisia de Urbanism și Amenajare a Teritoriului - antrenată numai în avizarea numărului mare de documentații, vor putea fi la curent cu teoria și practica internațională, cu tendințele din globalizare, cu desele reorientări din economie și politică pentru a propune Consiliului Local periodic măsurile cele mai indicate pentru continuă adaptare la avalanșa schimbărilor.

De aceea, cred că formarea unei ECHIPE DE ORIENTARE STRATEGICĂ, alcătuită din specialiști (sociolog, urbanist, geograf, economist, ecolog, inginer invitat ca profil de la caz la caz) cu o recunoscută experiență în domeniu și cu bagajul de informații la zi (și care să nu depindă de ciclul electoral sau de aparatul administrativ al etapei), este o necesitate (ea exprimând și opinia publică prin consultări periodice) dacă dorim că municipiul să devină un "ORAŞ INTELIGENT" care să nu dezamăgească speranțele noastre în drumul spre viitor.