Nu am reuşit să recuperăm integral tezaurul trimis în Rusia în primul război mondial. Diplomaţia nu a găsit argumentele pentru a îndupleca Moscova. În schimb, ambasadorii sportului au izbutit să-i convingă pe ruşi să le ofere contracte generoase într-un campionat care colcăie de bani în plină criză financiară. Cristi Pojar (45 de ani) e unul dintre românii care aduc bani acasă din Rusia. Secundul lui Dan Petrescu, fostul său coechipier de la lotul de juniori, a venit pentru trei zile la Cluj, să-şi mai tragă sufletul şi să-şi revadă familia. Prilej cu care a povestit pentru ZIUA de CLUJ cum s-a transformat Dinamo Moscova din codaşă în pretendentă la un loc în cupele europene. Nu doar pentru că e născut într-o zi de 19, Pojar a vorbit şi despre „U", echipa de la care s-a retras în urmă cu doi ani la inaugurarea „Cluj Arena".
Cum se explică saltul extraordinar făcut de Dinamo Moscova în mandatul lui Petrescu?
Pe noi ne-au interesat la început rezultatele. Am fost pragmatici, era foarte important să nu primim gol şi am pregătit jocul de contraatac.
E acelaşi stil ca la Urziceni?
În mare parte da.
„Nu am văzut fotbalist ca şi Kokorin"
Se păstrează şi jocul axat pe pivot? La Urziceni, Bilaşco avea un rol important. La Moscova aveţi fotbalişti mai tehnici.
Îl avem pe Kevin Kuranyi, dar am mai schimbat un pic conceptul, avem şi anumite trasee. La Urziceni era o echipă mai mică, jucătorii nu aveau o calitate deosebită, dar în timp s-a format un spirit, un grup şi au venit rezultatele. Kuranyi e un jucător cu foarte mare experienţă, un atacant foarte bun în jocul combinativ.
Cum l-a câştigat Dan Petrescu? L-am auzit vorbind foarte frumos despre antrenor.
Am făcut antrenamente individuale, plus discuţiile cu Dan. Kuranyi are din nou încredere în el, toată lumea ştia ce calităţi are. Din păcate, înainte să venim noi nu a reuşit să valorifice situaţiile pe care le-a avut.
Cum reuşeşte Petrescu să mobilizeze o echipă moartă?
Pe lângă faptul că e un tip extraordinar de exigent, e un foarte bun psiholog. Are latura lui bună. În preziua meciului, are discuţii individuale. Îi spune jucătorului că are calităţi foarte bune, că e păcat să nu le valorifice. Sau le spune că el crede că Dinamo trebuie să câştige, indiferent de adversar, dacă echipa respectă planul tactic pregătit.
Kokorin s-a remarcat de când e antrenat de români.
E al doilea căpitan al echipei. Eu nu am antrenat în viaţa mea şi nu am văzut nici când eram jucător aşa fotbalist. Are calităţi extraordinare. E ambidextru, îşi foloseşte ambele picioare, e un jucător de explozie, cu o viteză extraordinară, abil şi tehnic. Apare la timp în faţa porţii şi are o detentă remarcabilă. Au şi venit ofertele. Zenit a fost prima care l-a cerut, au mai fost şi formaţii de afară. Are 22 de ani şi Petrescu are mare încredere în el. Şi înainte i s-au dat şanse, dar probabil că nu i-a convenit poziţia în care era folosit, juca în bandă. Noi l-am trecut în centru, folosim cel mai des sistemul 4-2-3-1. Lui Kokorin îi place să fie ori vârf împins, pivot, ori al doilea vârf, în spatele lui Kuranyi.
„Presa a scos discuţiile despre plecarea lui Petrescu"
Cum de nu aţi făcut transferuri în iarnă?
Nu vreau să discut. Sunt probleme financiare. Nu mă refer că nu ar fi bani. Salariile sunt la zi. Nu au alocat un buget pentru transferuri şi pentru că şefii l-au apreciat foarte mult pe Dan pentru că, în perioada scurtă de când a preluat echipa, a dat credit tinerilor. Sub comanda noastră au debutat trei fotbalişti de la echipa a doua care au confirmat. Conducerea a luat atunci hotărârea să ne bazăm în acest campionat pe fotbaliştii din pepiniera proprie. Echipa a doua, care are meci cu o zi înaintea noastră, e campioana la zi în Rusia şi acum e pe locul secund, la două puncte de Spartak.
Ropotan de ce a plecat?
Acum joacă la Volga. I-a expirat contractul. Noi am vrut să-l ţinem, era român de-al nostru, ne ajuta foarte mult şi în teren, şi în afara lui. Conducerea nu a vrut să-i prelungească angajamentul.
De ce s-a discutat aşa de mult că Dinamo Moscova ar vrea să renunţe la Petrescu? Aţi fost în pericol să fiţi demişi?
Au fost simple discuţii. De ce să fie nemulţumiţi? Eu cred că presa le-a scos. Nimeni din conducere nu a vorbit cu Petrescu să-l pună sub presiune. Nici vorbă! Dan şi-a prelungit recent contractul pe doi ani.
Când aţi preluat echipa, suporterii erau foarte supăraţi din cauza rezultatelor slabe. A fost un incident, când s-a tras spre voi cu puşti de paintball în cantonament. Cum ai trăit acel eveniment?
Nu ştiu dacă au fost suporterii lui Dinamo. Nu am aflat nici în ziua de azi. Poate erau suporterii unei rivale. Eu eram pe teren. Era finalul antrenamentului, cei mai mulţi dintre băieţi plecaseră deja la vestiare. Au mai rămas doi jucători să tragă la poartă. Noi, staff-ul, nu plecăm de pe teren până când nu pleacă ultimul jucător. Dan începuse şi el o alergare uşoară. Au apărut doi inşi în spatele gardului şi au început să tragă cu bile, apoi au dispărut imediat.
Cum a fost întâlnirea de la Kuban? Aţi jucat pe stadionul unde aţi început munca în Rusia.
Am avut puţine emoţii. E normal, am lucrat doi ani şi şase luni acolo. Publicul a fost ospitalier. La final, eu nu am văzut, am auzit că au făcut şi o coregrafie pentru Dan.
„Simt iarna şi în martie"
Cum arată pentru tine o zi la Moscova?
Din păcate nu stau în Moscova, stau într-o suburbie. Să-ţi dau un exemplu. Duminica, când nu e trafic, de la bază, unde locuiesc eu, şi până în Piaţa Roşie fac 50 de minute. Când e trafic, poţi să faci şi două ore.
Moscova e un oraş foarte scump. Cât costă o masă la un restaurant obişnuit?
Poţi să ajungi la 100 de euro de persoană. E scump! Noi stăm în cantonament, clubul ne-a pus la dispoziţie şi bani pentru chirie. Stăm mai mult în bază, e de cinci stele, condiţiile sunt extraordinare. Ai tot ce vrei, restaurant, sală de sport, piscină olimpică, jacuzzi, saună, sală de lectură pentru jucătorii de la Academie. Sunt trei terenuri, dintre care unul e sintetic, trebuie să ţinem cont de temperaturi. Când am plecat eu la Cluj erau -6 grade, cu o săptămână înainte erau -17, -22 de grade.
Cum te-ai adaptat la vremea din Moscova?
Sincer, încă nu m-am adaptat. E prima dată în viaţa mea când simt iarna şi în finalul lui martie. E dificil, e primul an. Krasnodarul era pe aceeaşi linie cu Constanţa. Acolo săptămâna trecută au fost 25 de grade.
Aţi avut şi un şoc termic când aţi ajuns.
Da, e cel mai greu pentru un sportiv să se adapteze, să treacă de la rece la cald. Când am ajuns vineri în Krasnodar am avut un şoc termic. După amiaza, la antrenamentul oficial, era umiditate foarte mare, parcă eram toţi bătuţi în cap. Am avut mare noroc că sâmbătă, în ziua meciului, a început dimineaţă să plouă şi temperatura a scăzut.
Cum te descurci cu limba rusă?
Aşa şi aşa, nu mă laud.
Sunteţi mai aproape de casă acum.
Da, dar sunt doar trei curse Moscova-Bucureşti pe săptămână, vineri, duminică şi luni. Taromul nu are curse. Uneori vin prin Budapesta acasă.
Se pregăteşte diferit un meci pe sintetic?
Da, e normal. Pe sintetic mingea merge mult mai repede, ia traiectorii aiurea. Sunt câteva echipe în Rusia care se antrenează şi joacă doar pe sintetic. Spartak, ŢSKA şi Amkar fac şi antrenamente, fiindcă joacă numai pe Lujniki. Amkar se şi antrenează doar pe sintetic, nu ştiu cum e pentru ei când trec la jocul pe iarbă. Te dor rău articulaţiile, spatele,e foarte greu până se obişnuieşte corpul, asta mi-a spus un fost elev de-al meu. Noi, când avem meci pe sintetic, ne pregătim numai pe iarbă. Acum ne-am pregătit doar pe sintetic, pentru că ne-au rugat cei de la bază, unde terenul are instalaţie de încălzire, să protejăm iarba fragedă. Am mai diminuat din intensitatea şi durata antrenamentului. Ne-a fost frică să nu se accidenteze jucătorii.
„Dan nu e adeptul amenzilor"
Citisem o ştire că Petrescu le-a interzis jucătorilor să consume maioneză,ketchup şi Coca Cola. Ce alte reguli a impus?
Ţine foarte mult la disciplină, nu acceptă întârzieri de la program. Toată lumea trebuie să fie la fel îmbrăcată la masă. Dacă dimineaţa mai poţi să mergi în şort, seara e obligatoriu să porţi pantaloni lungi. Nu ai voie în şlapi la masă.
Ce sancţiuni sunt pentru cei care nu respectă regulile?
Nu e adeptul amenzilor. În zece ani, de când lucrez cu el, nu a luat un ban jucătorilor. Din contră, se bate pentru drepturile jucătorilor, încearcă să le obţină bonusuri. Poate şi din acest motiv fotbaliştii îl respectă. Când apar întârzieri, dar se întâmplă foarte rar, respectivul ne sună şi ne anunţă că e în trafic, ceea ce la Moscova e de înţeles.
Lumea s-a obişnuit cu Petrescu? E mereu agitat pe marginea terenului.
El trăieşte orice moment al meciului. E incredibil! Lucrul acesta i s-a inoculat de când era jucător. A avut continuitate şi a jucat la un nivel înalt.
Nu i-a zis nimeni să o lase mai uşor?
La început, la Kuban au fost ceva discuţii, mai veneau probabil săgeţi de la patron. El nu o să se schimbe niciodată.
Cum e Dan Petrescu în afara fotbalului?
E un familist convins. Are două fete din căsătoria anterioară la care ţine extraordinar de mult. După un meci câştigat, îi place să ieşim la un restaurant să discutăm despre partidă. Se bucură extraordinar de mult când câştigă un meci, nu contează dacă e amical.
Asta am văzut şi la inaugurarea stadionului din Cluj, când aţi învins Universitatea cu 4-0.
Eu l-am anunţat pe Păcurar la telefon că noi nu am venit în vacanţă, să nu trateze superficial partida.
De ce a oprit maşina pe drumul spre Alba
Ai 10 ani de când colaborezi cu Petrescu. Nu te-ai gândit la o carieră de antrenor principal?
Deocamdată, nu. Mai am de muncă împreună cu Petrescu. Mai mult ca sigur va fi o decizie spontană.
Dar te gândeşti la acest lucru?
Da, dar în primul mi-aş dori să mă reîntorc acasă, să-mi iau o pauză, fiindcă în aceşti zece ani nu am avut prea multe zile libere. Cea mai mare problemă a mea e că nu am familia lângă mine. Şi când eram în ţară, la Sportul sau Urziceni, ajungeam de două ori pe lună acasă, pentru două zile.
A meritat sacrificiul?
Până la urmă eu zic că da. Mi-a fost foarte greu. Să-ţi dau un exemplu, de când am făcut prima dată pasul la Unirea Alba Iulia, în 2003. Mergeam spre Alba Iulia să mă întâlnesc cu preşedintele Unirii, Viorel Măluşel. Finul meu, Bănceu, conducea, eu stăteam în dreapta. Am ajuns în Teiuş sau Aiud şi i-am zis te rog frumos opreşte motorul, eu vreau să mă întorc acasă. Nu mă mai duc nicăieri. În capul meu asta era să rămân fidel clubului Universitatea, declarasem cândva că vreau să rămân până la pensie, nu conta funcţia. Nu s-a putut, a trebuit să iau altă cale. Să revin. Am oprit maşina, am stat şi m-am gândit.
Bănceu te-a convins să mergi mai departe?
Bănceu a insistat „Naşule, măcar vezi despre ce e vorba la Alba. E o schimbare". A dus muncă de lămurire cu mine. Eram disperat să nu plec din Cluj. Apoi am făcut pasul la Bucureşti alături de Petrescu. El avea perspective să intre în circuit, era cunoscut, avea şi Licenţa Pro. Am renunţat la bani la Alba, la vreo 6-7.000 de euro, ca să merg la Sportul pe bani mai puţini. La Sportul se juca fără prime, doar pe salarii. Aveam 1.000 de dolari pe lună. Dacă veneam de două ori acasă, era vreo 400 de dolari benzina. Am zis că risc şi văd ce se întâmplă. Aşa a început.
„U nu are cum să dispară"
Ce zici de situaţia Universităţii Cluj?
Sunt prea departe de ceea ce se întâmplă. Am văzut-o în jocuri, cred că poate scăpa de grijile retrogradării. Am văzut şi celelalte echipe. Nu cunosc foarte bine situaţia administrativă, nu sunt cel mai competent să o analizez. Îmi pare foarte rău când văd că Universitatea suferă.
De schimbarea lui Papi ce zici?
Ştii că e finul meu, nu? Îmi pare foarte rău. A fost calul de bătaie, a rămas singur după ce a plecat Cristi Dulca. El munceşte oriunde îl pui. E foarte preocupat de meserie. Suferă, dar trebuie să-i treacă. Măcar tot e aici, e la Centrul de Copii şi Juniori. E nedrept ce i s-a întâmplat.
Ce le transmiţi suporterilor Universităţii Cluj?
Tot timpul am zis că sunt şi au rămas cu spiritul echipei. Sunt singurii care duc spiritul mai departe. Le transmit să fie alături de echipă, i-am văzut şi la Braşov. Am văzut acum vreo săptămână când au cumpărat bilete la un meci cu porţile închise, a fost un gest extraordinar. Poate că eu sunt subiectiv, dar şi Dan Petrescu şi Stângaciu îi apreciază foarte mult pe fanii Universităţii. Sunt foarte pătimaşi şi au suflet mare. Cu aşa suporteri, „U" Cluj nu are cum să dispară!
Pariu cu Dzsudzsak pe un Dom Perignon
Meciul România -Ungaria a provocat discuţii şi în vestiarul lui Dinamo Moscova. Cristi Pojar a fost provocat la un pariu de internaţionalul maghiar Balazs Dzsudzsak. Miza: o sticlă de Dom Perignon. „Eu am vrut ca miza să fie o sticlă de Chivas, dar Dzsudzsak a ales Dom Perignon. Eu am remiza şi victoria României, el doar victoria Ungariei", a spus Pojar. Dzsudzsak are 50 de selecţii în naţionala maghiară pentru care a marcat 10 goluri.
Ţinte: locurile 4-5 şi Cupa
Dinamo Moscova încearcă să obţină un loc de cupă europeană, deşi conducerea nu a solicitat ferm acest obiectiv după startul catastrofal de campionat. „Obiectivul nostru, chiar dacă nu e cerut imperativ de conducere, e un loc de cupă europeană Mai sunt încă nouă etape şi sunt meciuri foarte grele. Suntem şase-şapte echipe care ne batem. ŢSKA, Anji şi Zenit şi-au asigurat un loc pe podium, ne luptăm pentru locurile 4-5. Suntem în concurenţă cu Kuban, Lokomotiv, Spartak, Terek şi FC Krasnodar. Primele cinci intră direct în cupele europene, iar locul 6 se califică doar dacă una dintre primele cinci câştigă Cupa Rusiei. Noi suntem în primele 8 şi în sferturile Cupei Rusiei, unde o vom întâlni pe Anji".
Willian l-a scos din echipă pe Traore
Lacina Traore, fostul elev al lui Pojar de la Kuban, şi-a pierdut locul de titular la Anji. „Are un concurent redutabil, pe brazilianul Willian, transferat de la Şahtior. Între timp, Willian s-a accidentat. La ultimul joc a intrat pe parcurs, nu mai are asigurat locul de titular. Are execuţii bune. Ştiu că la CFR rata foarte mult şi lumea se panicase, dar să nu se uite că avea 19 ani. Loveşte foarte bine mingea cu stângul, doar stângul îl are, apare bine în faţa porţii şi e un jucător exploziv, în pofida taliei pe care o are. Cu mingea la picior accelerează extraordinar", a spus Pojar.
9 intervenţii chirurgicale a suferit Cristi Pojar în cariera de fotbalist la ambele meniscuri şi la ligamentele încrucişate, fiind nevoit să nu mai joace timp de trei ani
194 de partide a disputat Pojar în tricoul Universităţii Cluj, pentru care a înscris opt goluri. Nu a jucat la altă echipă
3 a fost numărul de pe tricoul fundaşului stânga Pojar
