Glutenul nu e vinovat? Noi cercetări zguduie percepția asupra "intoleranței la gluten"

Ceea ce milioane de oameni cred despre intoleranța la gluten ar putea să fie doar jumătate adevărat. Noi cercetări arată care ar putea fi cauza acestei sensibilități.

După ce rețelele de socializare și revistele de lifestyle au transformat glutenul - o proteină din grâu, secară și orz - într-un paria, iar sportivii și vedetele au promovat alimentația fără gluten ca fiind secretul unei sănătăți și performanțe mai bune, o nouă cercetare medicală vine cu o noutate: glutenul nu ar fi, de fapt, responsabil pentru problemele digestive ale majorității persoanelor care cred că sunt sensibile la el. Asta arată un studiu amplu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Melbourne și publicat în revista The Lancet, citată de Science Alert.

Analiza indică faptul că peste 10% din populația globală se consideră afectată de sensibilitatea la gluten, însă mulți dintre aceștia ar putea avea alte cauze ale simptomelor. Studiul subliniază diferența dintre boala celiacă, o afecțiune autoimună bine definită, și „sensibilitatea non-celiacă la gluten” (NCGS), o condiție mult mai frecventă, dar adesea înțeleasă greșit.

„Milioane de oameni din întreaga lume evită glutenul, crezând că le afectează sănătatea digestivă, adesea după ce au experimentat simptome reale, de la disconfort ușor până la stări severe”, a explicat dr. Jessica Biesiekierski, una dintre autoarele cercetării.

Ea a adăugat că „îmbunătățirea înțelegerii științifice și clinice a unei condiții care afectează până la 15% din populația globală este extrem de importantă”.

Potrivit rezultatelor, „în ciuda convingerilor populare, majoritatea celor cu NCGS nu reacționează la gluten propriu-zis”. În realitate, simptomele precum balonarea, durerile de stomac sau senzația de oboseală sunt legate de modul în care sistemul nervos și tractul digestiv interacționează.

„Rezultatele noastre arată că simptomele sunt declanșate mai frecvent de carbohidrații fermentabili, cunoscuți drept FODMAPs, de alți compuși din grâu sau chiar de așteptările și experiențele anterioare ale oamenilor legate de alimentație”, a explicat dr. Biesiekierski.

Echipa a descoperit că doar un procent mic dintre participanți au avut reacții autentice la gluten. Ceilalți au prezentat simptome similare indiferent dacă au consumat gluten, grâu sau placebo.

„Persoanele cu sindrom de intestin iritabil care cred că sunt sensibile la gluten reacționează în mod similar la gluten, grâu sau placebo”, a declarat cercetătoarea.

„Asta sugerează că modul în care oamenii anticipează și interpretează senzațiile digestive poate influența puternic simptomele resimțite”, a adăugat ea.

Concluzia cercetătorilor este că sensibilitatea non-celiacă la gluten ar trebui privită ca parte a tulburărilor de interacțiune intestin-creier, fiind mai apropiată de sindromul de colon iritabil decât de o alergie alimentară reală.

Această nouă perspectivă ar putea schimba profund felul în care medicii diagnostichează și tratează pacienții care cred că nu tolerează glutenul.

„Distincția clară între NCGS și alte afecțiuni digestive este esențială pentru ca medicii să ofere un diagnostic precis și un tratament personalizat. Acest studiu susține o abordare mai personalizată, bazată pe dovezi, a sănătății intestinale și ajută la evitarea restricțiilor alimentare inutile”, a explicat dr. Jason Tye-Din, gastroenterolog la Spitalul Regal din Melbourne.

Spre deosebire de boala celiacă sau de alergia la grâu, sensibilitatea la gluten non-celiacă nu are biomarker - nu există niciun test de sânge sau marker tisular care să o poată confirma.

Diagnosticul se bazează în schimb pe excluderea altor afecțiuni și pe teste dietetice structurate.