De ce poți face atac de cord chiar și atunci când ai colesterolul "rău" scăzut

Un nivel normal al colesterolului LDL, cunoscut drept colesterolul „rău”, nu elimină complet riscul de infarct, arată o cercetare realizată de specialiști de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia.

Scăderea colesterolului LDL este una dintre măsurile importante pentru reducerea riscului de infarct, deoarece acest tip de colesterol contribuie la formarea depozitelor de grăsime pe pereții arterelor. Totuși, unii pacienți continuă să dezvolte boli coronariene chiar și după ce valorile LDL ajung la nivelurile recomandate.

Cercetătorii suedezi au încercat să afle ce alte mecanisme ar putea explica acest risc cardiovascular care persistă. Studiul, publicat în revista European Heart Journal, a analizat trei tipuri de particule care transportă grăsimi în sânge: LDL, lipoproteinele bogate în trigliceride (TRL) și lipoproteina(a), cunoscută și sub denumirea de Lp(a), scrie Science Daily.

Rezultatele au evidențiat în special rolul particulelor TRL și al lipoproteinei(a). Mai exact, cercetătorii au identificat proteine asociate acestor particule care pot atrage celulele sistemului imunitar. Acest proces ar putea favoriza inflamația și deteriorarea vaselor de sânge, contribuind la apariția bolilor cardiovasculare prin mecanisme care nu se limitează la acumularea colesterolului în artere. În schimb, proteinele asociate colesterolului LDL au fost legate în principal de acumularea colesterolului în pereții arterelor.

„Suprapunerea dintre TRL și Lp(a) este una dintre cele mai interesante descoperiri. Aceasta sugerează că aceste particule pot influența unele dintre aceleași procese inflamatorii și vasculare”, a explicat Jakub Morze, autorul principal al studiului, cercetător postdoctoral la Universitatea Chalmers.

Pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate, echipa de cercetare a analizat aproape 3.000 de proteine identificate în probe de sânge și a comparat rezultatele cu informații genetice și date medicale urmărite pe termen lung.

Metoda folosită, numită analiză proteomică, permite studierea unui număr mare de proteine și a modificărilor acestora în organism. Spre deosebire de informațiile genetice, care rămân în mare parte stabile, proteinele pot reacționa la factori precum alimentația, stresul, îmbătrânirea sau apariția unei boli.

Cercetătorii au identificat astfel tipare de proteine asociate diferitelor particule care transportă grăsimi și au obținut indicii despre felul în care acestea pot contribui la afectarea arterelor.

Lipoproteina(a) este deja recunoscută drept un factor de risc pentru boala coronariană, iar nivelurile sale sunt influențate în mare măsură de moștenirea genetică. Lipoproteinele bogate în trigliceride transportă, pe lângă colesterol, și trigliceride, iar resturile rezultate după îndepărtarea acestora pot contribui la depunerea colesterolului în pereții arterelor.

Cercetătorii consideră că înțelegerea acestor mecanisme ar putea permite, în viitor, identificarea mai precisă a persoanelor care rămân expuse riscului cardiovascular, chiar dacă au colesterolul LDL în limitele recomandate.

„Reducerea colesterolului LDL rămâne un element esențial al prevenției. Descoperirile noastre indică procese biologice care ar putea explica o parte din riscul care persistă dincolo de LDL”, a declarat Clemens Wittenbecher, coordonatorul cercetării și profesor asistent în medicina de precizie și diagnostic la Universitatea Chalmers.

Specialistul a precizat însă că următorul pas este să se stabilească dacă măsurarea acestor procese biologice sau dezvoltarea unor tratamente care să le vizeze pot îmbunătăți prevenția, alături de metodele deja utilizate.