Ce lipsește din creierul persoanelor cu anxietate. Descoperirea ar putea deschide noi direcții de diagnostic și tratament

Anxietatea, una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală la nivel global, ar putea fi legată de modificări biochimice clare în creier, arată o analiză amplă a unor studii de imagistică cerebrală.

Un nou studiu internațional sugerează că anxietatea ar putea avea o „amprentă chimică” distinctă în creier. Cercetătorii au descoperit că persoanele diagnosticate cu tulburări de anxietate prezintă niveluri semnificativ mai scăzute de colină, un nutrient esențial pentru funcționarea sistemului nervos, în regiuni-cheie implicate în reglarea emoțiilor, inclusiv cortexul prefrontal, arată o analiză amplă a unor studii de imagistică cerebrală publicată recent și prezentată de ScienceDaily.

Cercetătorii au analizat date din mai multe cercetări anterioare care au inclus sute de participanți, atât persoane diagnosticate cu tulburări de anxietate, cât și persoane fără astfel de simptome. Rezultatul central indică o diferență consistentă: niveluri mai scăzute de colină în creierul celor care suferă de anxietate.

Colina este un nutrient esențial implicat în formarea membranelor celulare și în funcționarea normală a neuronilor, având un rol important în procesele de memorie, atenție și reglare emoțională. Deficitul a fost observat în special în cortexul prefrontal, regiunea responsabilă de controlul impulsurilor, luarea deciziilor și gestionarea stresului.

Potrivit cercetătorilor, această descoperire este una dintre primele care evidențiază un tipar chimic relativ constant asociat anxietății, ceea ce ar putea deschide noi direcții de diagnostic și tratament. Deși rezultatele sunt promițătoare, specialiștii subliniază că nu este încă clar dacă nivelurile scăzute de colină sunt o cauză a anxietății sau un efect al acesteia.

O ipoteză analizată de oamenii de știință este că stresul cronic și activarea repetată a răspunsului de tip „luptă sau fugi” ar putea crește consumul de colină în creier, ducând în timp la dezechilibre chimice. Alte cercetări sugerează că metabolismul neuronal și modul în care creierul gestionează neurotransmițătorii ar putea fi implicate în acest proces.

Deși studiul nu oferă încă soluții terapeutice concrete, el deschide posibilitatea unor intervenții viitoare bazate pe nutriție sau pe reglarea metabolismului cerebral, ca parte a tratamentelor pentru tulburările de anxietate.

În prezent, anxietatea este tratată printr-o combinație de psihoterapie, medicație și intervenții asupra stilului de viață. Descoperirea unui posibil marker biologic ar putea ajuta la o înțelegere mai precisă a mecanismelor din spatele bolii și, în timp, la dezvoltarea unor terapii mai personalizate.

Cercetătorii avertizează însă că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma legătura directă dintre nivelurile de colină și simptomele de anxietate și pentru a determina dacă această diferență este o cauză sau doar o consecință a tulburării.