REPORTAJ Sânmărtinul e "roşu", după ce primarul a dezertat din PNL. "Nu depinde de el, mahării ăia mari decid, ăia f... buha!" GALERIE FOTO

REPORTAJ Sânmărtinul e
Coaliţia pentru un Parlament Curat (CPC), un proiect al Societăţii Academice Române conduse de Alina Mungiu Pippidi, lansa acum zece ani o sumă de criterii de integritate şi moralitate pentru aleşii noştri, printre care figura şi cel referitor la traseismul politic. Comuna Sânmărtin este dovada că „academicienii” şi-au răcit gura de pomană. ZIUA de CLUJ a mers în comuna clujeană unde primarul, viceprimarul şi şase consilieri au dat PNL-ul pentru PSD.

Primarul comunei Sânmărtin, Ioan Fârtan, a îndeplinit zilele trecute criteriile CPC pentru a putea fi definit drept un traseist politic: a ajuns la al treilea partid din carieră. După ce a fost ales de două ori primar din partea PDL, de alte două ori ca membru PNL, profitând de ordonanţa traseiştilor, a trecut la PSD, dar nu oricum, ci împreună cu viceprimarul şi alţi şase consilieri locali. Departe de a fi cuprinşi de vreo sfântă indignare faţă de mişcarea politică nu tocmai morală a edilului lor, sânmărtinenii par prea puţin interesaţi de ritmul în care îşi schimbă culoarea politică omul care le diriguieşte comuna.

Înainte, însă, de a ajunge la faţa locului, reporterii ZIUA de CLUJ au avut ocazia să prindă conducătorii judeţului cu minciuna. „Până la sfârşitul lunii august drumul va fi asfaltat", promitea vicepreşedintele cu atribuţii delegate de preşedinte al consiliului judeţean, Vakar Istvan, acum două luni, în faţa locuitorilor din Fizeşu Gherlii răsculaţi împotriva autorităţilor judeţene, aduşi la disperare de drumul pe care tot ei l-au botezat „Drumul Groazei". Ei bine, a trecut şi prima săptămâmnă din octombrie şi utilajele RADJ sunt încă la faţa locului iar asfaltul nu a ajuns nici măcar până la jumătatea satului. Prin urmare, ca să ajungi la Sânmărtin trebuie să ridici nori de praf traversând vreo trei kilometri de macadam, după care îţi joci bucşele şi rotulele la ruleta altor aproximativ trei, patru kilometri de asfalt ciuruit parcă de o ploaie de meteoriţi.

După ce ţi-ai epuizat (de vreo câteva ori) repertoriul de înjurături la adresa autorităţilor care dorm în bocanci, a drumarilor care se fac că lucrează, dacă nu stau pe marginea drumului şi plimbă o sticlă din mână în mână sau pur şi simplu la adresa sorţii care şi-a bătut joc de tine şi te-a repartizat la naştere României, ajungi în Sânmărtin. Nu trebuie să avansezi prea mult în localitate ca să ai o primă mare dilemă: cum a reuşit oare Ioan Fârtan să obţină încrederea oamenilor de patru ori al rând, ba ultima oară cu un aproape neverosimil 86%? Asfaltul ţine doar de la intrarea în comună până după primărie, mai departe, acelaşi macadam. Numai că aici nu se vede nici urmă de utilaje care, eventual, ar urma să termine lucrarea. Primăria e cam singura clădire din sat care arată cât de cât bine, în rest, case obosite (când nu sunt veritabile ruine), gospodării la fel. Una peste alta, o comună despre care ai putea spune orice numai că ar fi una a oamenilor gospodari nu. Un singur element atrage ca un magnet obiectivul aparatului foto: o fântână cu cumpănă perfect funcţională, amplasată lângă primărie, despre care ni s-a spus că ar bate suta de ani. Era să uit, mai sare ceva în ochi: chipul lui Victor Ponta, de pe afişele electorale postate pe un panou amplasat în curtea primăriei, semn că Fărtan s-a şi achitat de prima sarcină de partid primită în PSD.

La miezul zilei comuna pare pustie. Avem totuşi noroc cu cei care, rând pe rând, grăbesc pasul spre locul în care vine cursa care îi duce la Gherla, fie la muncă în schimbul doi, fie cu „treburi la oraş". Cu toate acestea, acceptă politicos un scurt dialog cu presa despre migraţia politică a primarului lor. „Dacă-i opţiunea lui personală, asta e. Oamenii fac cum zice primaru', dacă zice «mereţi cu ăia!», tăţi merg cu ăia, că primaru' hotărăşte soarta comunei", ne explică Margareta, contabilă pensionară. „Dar ce a făcut pentru comuna asta atât de special de îl urmează toată lumea ca pe un far călăuzitor?", ne exprimăm noi nedumerirea. „Îi om între oameni", ne lămureşte Margareta.

„E decizia lor, fiecare face ce vrea în ziua de azi. E problema lui, în ce partid mere, nu-i problema noastră, noi merem cum mere primaru'", ne explică Arpi, care se recomandă „muncitor în Gherla". O vecină de-a lui Arpi împinge o roabă pe uliţă şi nu dă doi bani pe politicieni. „Nu-i treaba mea unde o mers primaru', că io-s UDMR-istă, da' nimeni nu face nimic bine în ziua de astăzi, nici udemereu', nici ei nu fac treabă", decretează Lidia, o pensionară, care spune că a fost muncitoare „şi tăt cu munca îs şi amu, la pensie".

Rozalia, de 68 de ani mână, mergând pe lângă jug, două vaci care trag o căruţă încărcată cu pănuşi de porumb şi cu doi bărbaţi tolăniţi în vârf. „Uite, doi bărbaţi în putere şăd acolo ca putorile şi eu, o muiere şchioapă, mărg pe jos", se plânge ea, părând a face, mai degrabă, haz de necaz, la vederea reporterilor. „Da' de primar ce ziceţi, c-o schimbat partidul?", încercăm noi s-o aducem la ce ne doare. „Treaba lui ce-o făcut, nu suntem noi cu d-astea, noi, cu agricultura. Da' uite-i cum stau cocoţaţi în căruţă şi io pă jos", răspunde Rozalia. E clar, fiecare cu ce-l doare.

Fost şofer la CAP, acum pensionar, moş Ioan duce pe umăr un topor de spart lemne şi e singurul care îl trage de urechi pe Fârtan. „Nu-i bine să treci de la un partid la altu'. Să se tăt mute de colo, colo nu-i treabă", sună verdictul lui moş Ioan. Pe de altă parte, alt Ioan, ceva mai tânăr, zidar de meserie, se declară depăşit de problemă. „Ei ştiu ce planuri au, de unde să ştim noi, că, dacă nu-s bani...", grăieşte Ioan cel tânăr.

Când era cât pe ce să renunţăm, apare, ca printr-o minune, Cherecheş SDV-istul, care ne luminează. „Dom-le, nu depinde de el, mahării ăia mari decid, ăia f... buha! El, săracu', s-o dus unde-s «money». Victor Ponta o f... buha şi l-o obligat. Pe timpu' lu' Ceauşescu era mai bine, aveam UTC, aveam sindicat, unde să' ne plânjem. Amu tăţi fură, tăţi f... buha", ne explică Cherecheş SDV-istul.â

La întoarcere nu mai înjurăm, ne-am obişnuit.

 

Comenteaza