Manifest pentru libertatea de a spune ceea ce gândim.
De ce se supără oamenii când spui ce gândești? De ce curajul cuvintelor îi deranjează pe unii, chiar dacă nimeni nu se referă la ei? Fără ca să fie în vreun fel vizați. De ce nu se simt și acești oameni încurajați să simtă și să se manifeste așa cum gândesc?!
De ce eliberarea sufletului și a minții, printr-o gândire și exprimare sinceră, este de natură să afecteze anumite persoane? Cum să însănătoșim societatea în lipsa libertății, curajului și a puterii oamenilor de a spune sincer ceea ce simt și gândesc?!
Mi s-a spus deseori, pentru că așa sunt oamenii și omenirea, dintotdeauna. Și că e bine ca în viață să stai deoparte, discret, ca nimeni să nu știe de tine și să-ți faci în liniște treburile. Pentru binele tău, al libertății și al familie tale…
De ce, m-am întrebat? Pentru că “puterea cuvântului” este un zid pe care nu-l pot doborî cu obișnuința lor. Pentru că a spune ce gândești este semnul că ai propria ta coloană vertebrală și nu te lași purtat de curentul mulțimii. Întotdeauna, „Nu”-ul tău este o oglindă care le arată cât de des ei spun „da” din frică, din rușine, din dorința de a fi plăcuți, sau de a trăi în secret, fără să atragă atenția în nici un fel. O oglindă care doare…
De ce se supără oamenii când spui ce gândești? Pentru că sinceritatea dezbracă oamenii. Și nu toți au curajul să fie văzuți așa cum sunt. Cuvintele libere ard măștile, demolează iluziile și rup convențiile slăbite, pe care mulți și-au construit liniștea. În țara asta, unde de prea multe ori „a nu deranja” a fost confundat cu „a supraviețui”, gândirea liberă devine un pericol pentru unii.
Omul care gândește liber tulbură somnul celui care preferă sforile comode. Libertatea ta îi amintește de închisoarea lui. Și, atunci, ce e mai ușor? Să îți respecte curajul, sau să se declare ofensat? Răspunsul este evident!
Gândirea sinceră deranjează pentru că nu e comodă. Nu îndulcește adevărul, nu-l îmbracă în costume elegante, nu-l plimbă pe la cafenele. Îl aruncă pe masă, crud, direct, imposibil de ignorat. Dar, aici e secretul: adevărul rostit nu e menit să placă, ci să lumineze. Nu e menit să adune aplauze, ci să deschidă ochi. Să spui ce gândești, să ai curajul de a fi liber, asta e cea mai mare revoluție într-o lume care îți cere zilnic să fii supus.
De aceea, când spui „nu”, să nu-ți fie teamă. Când spui adevărul, să nu-ți fie rușine. Când gândești liber, să nu-ți fie frică!
Pentru că libertatea autentică nu e despre a fi pe placul lumii, ci despre a fi pe placul propriei tale conștiințe. Și numeni nu ar trebui să se simtă lezat. Poate ar trebui, mai degrabă, să se lase pătruns de lumina cuvântului gândit și exprimat sincer!
Imaginați-vă o lume în care fiecare ar spune sincer ceea ce gândește!
