Alin Tișe: „Opriți viața puțin, să-și tragă sufletul”
În goana după material, viața a obosit. Noi, oamenii, o judecăm în fiecare zi, în fiecare secundă. Pare că nu ne mai mulțumește nimic…
Viata asta e prea complicată, grea, nedreaptă și incredibil de scurtă. Mult prea ocupată. Aleargă mult în cercuri, în goana după destinații care nu există. Și, putem continua cu misterul vieții….
Poate că viața însăși obosește de atâta viteză, de atâtea ceasuri care o alergă și o biciuiesc. Poate și ea ar vrea o pauză, ca să se așeze pe marginea timpului, să-și scoată incalțările uzate de drum și să respire.
Cine spune că doar oamenii au nevoie de odihnă? Viața e cea mai hărțuită dintre toate. O împingem înainte, o tragem înapoi, o judecăm, o regretăm, o risipim, dar rar o lăsăm să fie.
Dacă am opri-o pentru o clipă, am auzi liniștea, acel gol în care se ascund toate răspunsurile. Atunci am înțelege că viața nu trebuie mereu trăită ca o cursă, ci uneori mai cu înțelegere, mai profundă pentru suflet, traită ca o rugăciune Opriți puțin viața!
Nu pentru a o scăpa din mâini, ci pentru a-i da șansa să-și amintească de ce există!
