Curaj de ciclist clujean: a ajuns pe culmile celui mai periculos munte din lume

Ciclistul clujean Bogdan Chiorean a reuşit de curând să facă ceea ce alții, de calibru mondial, nici nu au vrut să încerce: a terminat unul dintre cele mai epuizante şi periculoase trasee de ciclism rutier din lume.

Ba mai mult, timpul pe care l-a scos l-a urcat pe locul al treilea  în topul mondial al semiprofesioniştilor care au acceptat aceeaşi provocare. ZIUA de CLUJ a luat legătura cu el și vă prezintă povestea sa.

Până şi câştigătorul Turului Franţei în 2007, Alberto Contador, a refuzat să urce pe Muntele Zoncolan din Italia, pe motiv că este mult prea periculos, mai ales la coborâre. Traseul are o înclinaţie impresionantă, care începe cu 15%, iar pe o porţiune de 2,7 km aceasta ajunge până la 24%.

Locul trei în lume în cursa de pe Muntele Zoncolan

Bogdan Chiorean, un ciclist născut în Turda și crescut în Cluj, a auzit în nenumărate rânduri despre acest munte, l-a pus pe lista sa, iar în cadrul Turului Italiei de luna trecută a încercat imposibilul. „Abordarea acestui munte este unică, nu ai timp de respiro, sunt foarte puţine curbe, eşti într-un stres continuu, iar oprirea pe o astfel de înclinaţie este imposibilă", a explicat el.

Cursa extremă care a urmat a fost o lecţie de viaţă, o misiune pe care foarte puţini au reuşit să o ducă la capăt sau să o încerce măcar. Pe deasupra, a reuşit să scoată un timp impresionant, de o oră și 20 de minute.

„Am plecat de la baza muntelui cu un singur gând, să ajung sus. După primii 800m am întâlnit o poartă pe care scria „Porta del Inferno" (Poarta iadului) care nu este tocmai o încurajare pentru cine se porneşte într-o astfel de căţărare. La kilometrul 3 eram lipsit deja de orice putere. Legat, nu cred că am stat 10 minute din o oră şi 20 de minute. Pe anumite porţiuni până şi hidratarea este imposibilă pentru că nu poţi lua mâinile de pe bicicletă. La km 5, unde este înclinaţia de 24%, nu mă mai ascultau picioarele şi mă întrebam dacă cedez ce se va întâmpla.

Drumul era îngust de 120-150cm, de-o parte şi de alta erau sute de metri de prăpastie. Frica există, face parte din tine, andrenalina te ajută să termini cursa. Mi-am ascultat dorinţa de a cuceri acel munte şi nu am cedat. Cea mai amuzantă fază a fost că aveam bidonul cu apă şi nu puteam desprinde mâinile de pe ghidon să mă hidratez. Când eşti pe aşa o căţărare, eşti în picioare pe bicicletă şi hidratarea devine cam imposibilă", a relatat ciclistul.

Senzația de la final, însă, face să merite tot efortul: „Nu există cuvinte pentru a descrie ce am simţit. Este un vis imposibil realizat, nebunie, fericire, curaj, putere, voinţă, sunt mii de senzaţii prin care am trecut în câteva clipe".

La doar 27 de ani a reuşit să ajungă pe locul trei în lume în cursa de pe Muntele Zoncolan, în categoria semiprofesioniştilor. Timpul record îi aparţine lui Simone Lalampa cu 1h, 03 min, în 1997, urmat de Andreea Duarelli cu 1h, 14 min.

Timpul liber, dedicat antrenamentelor

Pentru a ajunge la asemenea performanţă a fost cale lungă. S-a apucat de ciclism la vârsta de 5 ani pe un BMX 607, au urmat biciclete Mountainbike, iar la vârsta de 14 ani deja parcurgea distanţe Cluj-Luduş. La 16 ani, o provocare pe bicicletă însemna un traseu Cluj-Oradea.

„Bicicleta m-a atras pentru că este un mijloc de transport care îţi dezvoltă fizicul, te menţine sănătos şi este foarte practic. De ciclismul semiprofesionist m-am apucat în acest an în ianuarie, după doi ani de antrenamente. M-am hotărât să mă înscriu la o echipă de ciclism, am dat proba contratimp şi am intrat la Probike ASD Firenze ca rutier.

Am participat la cross-uri, maratoane montane, ultramaratoane, IronMan, înot 200 m, Grand Fondo Ciclism unde am trecut de la faza locală, la naţională, cel mai bun rezultat de până acum. Mă antrenez minim 4 ore, maxim 8-9 ore pe zi. Înainte să fac Monte Zoncolan am făcut Monte Senario de 27 de ori, un munte cu altitudine de 802 m, aflat în Apeninii Sudici, înclinaţia maximă fiind de 20% pe o porţiune de 1,7 km, cu o căţărare totală de 18,2 km".

Hobby-urile lui se învârt tot în zona sportului, timpul liber însemnând pentru Bogdan multă mişcare şi ore de antrenament.

„Timp liber nu am niciodată. Totul este calculat şi bine împărţit. Hobby-ul numărul unu este runningul. Alerg în medie 5-6.000 km pe an. Cea mai lungă distanţă alergată, până azi, este 107,8 km pe asfalt şi macadam, terminată în 9 ore şi 37 de minute. Îmi place foarte mult să înot şi am înotat 18 km pe lacul Tarniţa, a fost un pariu pe care, bineînţeles, l-am câştigat", a spus Bogdan.

Înconjurul lumii în pas de alergare

Ca orice tânăr cu potenţial, are visuri mari, cel mai grandios fiind cel de a face înconjurul lumii alergând: „Am multe lucruri în plan pentru viitorul apropiat. Vreau să traversez Italia în alergare fără să mă opresc, asta înseamnă 376,4 km, vreau să înot din Italia până în Sardinia, să pedalez fără să mă opresc din Florenza până la Madrid şi peste vreo şase ani să alerg înconjurul lumii, 124 de ţări, şapte continente, în trei ani jumate".

Are planuri și pe plan local, mai precis, vrea să schimbe atitudinea șoferilor clujeni față de bicicliștii din trafic. „Vreau să înfiinţez o echipă de ciclism la Cluj pentru că avem oameni valoroşi în România. Chiar acum Eduard Grosu, marele ciclist român, este în China, a câştigat în Slovenia. Avem ciclişti care au valoare şi potenţial. Cu pasiune, muncă şi voinţă nimic nu e imposibil. Şi pistele pentru ciclişti din oraş sunt foarte necesare şi spun asta din proprie experienţă. Am ajuns la spital de vreo 30 de ori minim, lovit de maşini la modul cel mai serios.

Am operaţie la faţă, timpanul refăcut şi urechea stângă refăcută din cauza şoferilor neatenţi şi lipsa pistelor de biciclete. Ar fi ideal ca şi la Cluj să fie aşa ceva. Cu siguranţă numărul victimelor ar fi redus. Clujul e un oraş foarte dezvoltat, modern, în curând vor fi piste şi pentru biciclişti. Eu vreau să pun accentul pe şoferii care nu acordă atenţie deloc cicliştilor. Va trebui să schimbăm puţin mentalitatea şoferilor şi totul va fi bine", este de părere sportivul.

Bogdan Chiorean este din Turda, dar s-a mutat în Cluj-Napoca, iar apoi în Florenţa (Italia), de unde plănuieşte să se întoarcă înapoi în oraşul lui de suflet. Nu ştie când se va întoarce la Cluj, dar primul lucru pe care doreşte să îl facă aici este să ducă un buchet mare de flori la Monumentul Eroilor.