Foto Cum ar fi putut arăta statuia lui Avram Iancu din fața Catedralei Cluj-Napoca

În anii de după Marea Unire, la Cluj s-a conturat ideea ridicării unui monument dedicat lui Avram Iancu, una dintre marile figuri ale Revoluției de la 1848 din Transilvania. Monumentul urma să ocupe un loc important în noua compoziție urbană a orașului, în apropierea Catedralei Ortodoxe, și să devină unul dintre simbolurile României întregite.

Pentru realizarea monumentului au fost organizate mai multe concursuri. Proiectul care s-a impus în etapa decisivă a fost cel al sculptorului Ioan C. Dimitriu-Bârlad, cunoscut și sub numele de Dimitriu-Bârlad, având ca motto „Craiul Munților”. Soluția propunea o reprezentare ecvestră a lui Avram Iancu, ridicată pe un soclu monumental, decorat cu scene sculptate și basoreliefuri inspirate din istoria Revoluției de la 1848–1849 și din lupta moților.

Proiectul nu era conceput însă ca o simplă statuie. Monumentul trebuia să facă parte dintr-un ansamblu arhitectural și urbanistic mai amplu, în care sculptura, piața și clădirile din jur să formeze o compoziție unitară. În această parte a proiectului apare arhitectul George Cristinel, unul dintre arhitecții importanți ai României interbelice și unul dintre autorii Catedralei Ortodoxe din Cluj. Cristinel a elaborat soluții pentru integrarea monumentului în spațiul din fața catedralei și pentru transformarea întregii zone într-o piață reprezentativă a orașului.

Macheta permite înțelegerea concepției originale. Avram Iancu era imaginat călare, într-o atitudine dinamică, iar piedestalul avea o arhitectură elaborată, cu trepte, volume suprapuse și panouri sculptate. Ansamblul trebuia să transmită nu doar imaginea personajului istoric, ci și ideea unui monument național dedicat memoriei revoluției și românilor din Transilvania.

Proiectul a ajuns într-un stadiu mult mai avansat decât o simplă propunere. A existat concursul, a fost aleasă macheta câștigătoare, s-au elaborat proiecte arhitecturale și de amplasare, iar realizarea monumentului a fost discutată și contractată. Cu toate acestea, monumentul destinat Clujului nu a mai fost construit în forma proiectată.

Principalul obstacol a fost costul foarte ridicat al lucrării, într-un moment în care resursele financiare disponibile pentru asemenea proiecte erau limitate. Situația s-a agravat odată cu criza economică mondială de la sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930. Proiectele monumentale și lucrările urbane au fost afectate, iar realizarea monumentului lui Avram Iancu a fost amânată și, în cele din urmă, abandonată.

Există și o evoluție interesantă a proiectului: concepția sculpturală a lui Dimitriu-Bârlad nu a dispărut odată cu renunțarea la monumentul de la Cluj. O variantă a monumentului ecvestru a fost realizată ulterior la Târgu Mureș, unde a fost inaugurată în 1930. Astfel, ideea sculpturală concepută pentru concursul de la Cluj a ajuns să supraviețuiască într-un alt context urban.

Pentru Cluj, însă, proiectul a rămas în stadiul de machetă și proiect arhitectural. Ulterior, schimbările politice și teritoriale din 1940 au modificat radical contextul în care ar fi putut fi reluată inițiativa, iar proiectul interbelic nu a mai fost continuat.

Astăzi, macheta este importantă tocmai pentru că păstrează imaginea unei soluții care nu a mai fost materializată la Cluj. Ea ne arată cum ar fi putut arăta unul dintre cele mai importante spații publice ale orașului în perioada interbelică și cum era gândită, în acea epocă, relația dintre monument, arhitectură și spațiul urban.
Pe scurt, proiectul lui Dimitriu-Bârlad și George Cristinel reprezintă una dintre marile variante nerealizate ale Pieței Avram Iancu: o combinație între sculptură monumentală, arhitectură și urbanism, concepută pentru a transforma centrul Clujului într-un spațiu simbolic al României de după 1918.

Sursa - Clujul și clujenii 

Actuala statuie, ridicată în anul 1993 și semnată de sculptorul Ilie Berindei, a adus multe critici legat de aspect din partea cetățenilor.