Cartierul Gheorgheni din Cluj-Napoca, în anii ‘60.

Modelul ideal al modernismului socialist PARTEA I — Nașterea unui nou model de locuire Cartierul Gheorgheni din Cluj, construit în principal între 1964 și 1969, reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate exemple ale unei etape distincte din evoluția locuințelor socialiste din România.

Apariția sa trebuie înțeleasă în contextul schimbărilor produse după îndepărtarea de arhitectura stalinistă și al formării, în anii 1960, a unui nou sistem național de construire a locuințelor de masă. Pentru România, perioada a însemnat apariția primelor mari ansambluri rezidențiale, proiectate pentru un număr considerabil de locuitori și concepute nu doar ca grupări de blocuri, ci ca forme complexe de organizare urbană.

În același timp, o nouă generație de arhitecți, activând în institutele regionale de proiectare, a început să privească arhitectura modernă atât prin prisma aspectului său estetic, cât și prin dimensiunea sa socială. Gheorgheni a fost al doilea mare ansamblu de locuințe al Clujului și primul construit pe un teren aproape liber, la marginea orașului. Cele două microraioane au fost concepute împreună și realizate în succesiune: primul între 1964 și 1965, iar al doilea între 1966 și 1969.

Coerența proiectului a fost favorizată de colaborarea strânsă dintre arhitecții Augustin Presecan, Vasile Mitrea și Aurelian Buzuloiu, care au urmărit ansamblul la toate scările sale. Proiectarea a fost realizată în cadrul Studioului de Sistematizare al DSAPC, institutul regional de proiectare de stat din Cluj. Augustin Presecan a condus echipa, iar formarea și experiența celor trei arhitecți au contribuit la orientarea proiectului către o arhitectură modernă, adaptată noilor condiții ale locuirii colective. Gheorgheni a respectat noile norme de proiectare a locuințelor introduse în 1960, dar nu a fost o simplă aplicare mecanică a unor modele prestabilite.

Proiectul a urmărit construirea unui ansamblu coerent, în care clădirile, spațiile dintre ele, circulațiile, vegetația și serviciile cotidiene să formeze un întreg. În această perioadă, arhitectura românească începea să se îndepărteze de exclusivitatea modelelor sovietice. Arhitecții aveau acces din nou la reviste și informații despre arhitectura occidentală, iar experiențele franceze privind marile ansambluri de locuințe au devenit o importantă sursă de inspirație. Gheorgheni s-a format astfel la întâlnirea dintre principiile sovietice ale microraionului și ideile funcționalismului modernist occidental. 

Sursa articolului: Dana Vais, „Cartierul Gheorgheni din Cluj – Modelul ideal al modernismului socialist”. În fotografie Cartierul Gheorgheni, Cluj, microraion 1 (1964-1965). Străzile Unirii, Borsec, Snagov, Herculane, văzute de pe acoperișul blocului Băița nr. 7. © N. Kulin, 1965, DSAPC Cluj, 1969. (Preluare Clujul și clujenii).