Unde s-au retras în pandemie angajații corporațiilor din Cluj. Unii s-au mutat definitiv din oraș

Unde s-au retras în pandemie angajații corporațiilor din Cluj. Unii s-au mutat definitiv din oraș

Mai mulți dintre tinerii care lucrau în birourile din Cluj-Napoca au ales fie să se întoarcă în locurile în care s-au născut, pentru a nu mai plăti chiriile mari din oraș, fie să se mute la țară. 

Carantina și restricțiile de circulație din ultimul an au schimbat modul în care românii se raportează la spațiul locativ, conform Europa Liberă. Unii s-au mutat la țară, alții în locuințe mai încăpătoare sau, pentru că telemunca a devenit o opțiune, înapoi acasă. În țara cu cele mai înghesuite locuințe din Europa, oamenii vor acum apartamente mai spațioase sau case în afara orașului, unde se pot bucura de liniște sau grădină.

Bianca Gheorghiu (37 de ani) (foto) a crescut până la 18 ani în Slobozia (Ialomița). A lucrat în București, în Germania, în Timișoara, însă nici unul dintre locuri nu a atras-o pentru a se muta definitiv. „Mă gândeam de mulți ani la o viață mai aproape de natură, cu un colț verde de grădină și roade curate. Orașul are atracțiile lui, însă tihna și autenticitatea vieții de la sat mă atrag mai mult. Viața curge altfel mai aproape de natură, parcă ești mai liniștit”.

Ea lucrează în IT, domeniu care, mai ales după ce a izbucnit pandemia, a permis angajaților să lucreze de la distanță. Munca de acasă i-a permis să se mute la țară. A ales o casă din chirpici din Mociu, la 41 km de Cluj-Napoca, unde are parte de liniștea dorită și unde își cultivă legumele pe care le folosește la mâncare.

„Locul este ofertant din multe puncte de vedere. Din cauza pandemiei, însă, ritmul de integrare în comunitate, de descoperire a împrejurimilor a fost foarte lent. Mai am multe de cunoscut pe aici și procesul de a deveni om al locului durează oricum câțiva ani buni. Pentru mine, în esență, «acasă» e o stare de spirit și depinde doar într-o oarecare măsura de un loc fizic. E frumos să prinzi rădăcini și să îți pui amprenta pe un loc, să îl modelezi cum îți place ție. Asta îmi doresc să fac aici, dar nu știi niciodată cum te poartă viața.”

Ea îi sfătuiește pe cei care vor să îi urmeze exemplu, mai ales când aleg o casă mai veche, să verifice cu atenție fundația și acoperișul, dar și dacă în casă sunt infiltrații. „De asemenea, să își asculte inima, dacă au un sentiment bun când ajung la fața locului sau nu se simt confortabil, să nu ignore aceste semne”.

Nu îi e dor de oraș ca mediu de locuit, ci doar de micile plăceri pe care le avea în Cluj-Napoca, cum ar fi o bere la terasă, cu prietenii. „Dar e frumos și să bei o limonadă în grădină sau să te retragi într-o căsuță răcoroasă, vara, când afară sunt peste 35 de grade”, completează tânăra.

„Avantajele vieții la țară sunt multiple, ai hrană mai curată în primul rând, mai puțină poluare, de toate felurile, poți face mișcare mai ușor, ai aproape dealuri, munți, câmpii, lacuri. Poți face un grătar la tine în curte cu prietenii, și chiar poți da cu aspiratorul la orice oră vrei, fără să îți fie jenă că deranjezi vecinii”.

Din chiria economisită și-a luat mașină

Au fost și români pentru care pandemia a provocat o schimbare temporară a locuinței. Multe birouri, în special din zona de IT sau de outsourcing, s-au închis în timpul stării de urgență sau alertă, iar personalul s-a mutat, cu laptopuri cu tot, acasă. 

Ana-Maria Bucur (27 de ani) lucrează la o companie din Cluj-Napoca și în martie 2020 a fost anunțată că va lucra „pentru o scurtă perioadă", de acasă. Înainte ca lumea să fie dată peste cap, locuia în chirie în Cluj-Napoca. Hotărârea companiei a determinat-o să se întoarcă acasă, la Moinești/jud. Bacău.

„Am decis să lucrez din casa părinților din mai multe motive: să petrec Paștele cu ei, rata de infectare era mai mică în Moinești decât în Cluj, plus ca orașul a intrat în lockdown de sărbători. Faptul că ai mei locuiesc la casă și au curte și grădină mare m-a ajutat enorm, fizic și psihic. În timp ce prietenii mei - majoritatea rămași în Cluj - au stat închiși cu săptămânile în apartamente, eu am ieșit zilnic la alergat”.

În mai 2020, compania la care lucrează a anunțat angajații că amână întoarcerea la birou motiv pentru care a decis să renunțe la chiria din Cluj și să rămână la Moinești până se termină pandemia. „Au fost plusuri și minusuri, financiar a fost bine: am reușit să-mi cumpăr mașină și vreau să mai strâng ceva bani pentru o garsonieră în Cluj. Intenționez să mă întorc acolo. Oricât de bine ar fi aici, nu e locul meu. Nu am prieteni, nu am cu cine ieși, plus că nu sunt locuri de muncă pentru cei tineri”. 

Comenteaza