În fond, la fel a făcut şi clubul centenarului când i s-a năzărit că ar avea drepturi legitime să se mute în noua casă a Universităţii, asta cu riscul de a pierde jumătate din suporterii pentru care Clujul se raportează la "după ce ieşi din Baciu, mergi până la semafor, faci dreapta şi parchezi".
Nu discut legitimitatea cererilor doamnei Prodan pentru că încă nu le-am auzit. Cadrul general cu clişee gen "implicare", "ajutor" sau "trebuie să ne pese" e prea evaziv şi sterp. Chiar şi aşa, înainte de a introduce în discuţie eventualul aport al autorităţilor, managerul clubului ar trebui să recupereze în primul rând milioanele de euro pierdute de Universitatea prin cedarea jucătorilor. Sau măcar recunoaşterea publică a manevrei. Altfel, discursul său nu are nici o valoare. Mai mult, arată complicitatea la situaţie şi, la fel ca în toate raţionamentele ultimelor zile, demonstrează că Walter e tot aici! Mai departe nu merg că se face seară şi mi-e frică de umbre.
Tare mi-e teamă că încep meciurile şi, din toate cântecele trecutului ce îmi umpleau sufletul de bucurie a mai rămas doar unul, puţin modificat de realitate: Vai de "U"!
