Din ce vine oare fluctuaţia de audienţă din Gruia când constanta, CFR Cluj, se autodefineşte drept un brand local cu expunere europeană, arhipelag de civilizaţie fotbalistică compus din oameni de afaceri prosperi, femei frumoase şi copii cu ţâţa în gură?
Cu respectul cuvenit celor câţiva rămaşi în tribune încă de pe vremea lui Iepure sau Miszti (nu-i căutaţi pe Google, s-ar putea să vă încurcaţi mai tare!), afirm cu tărie că CFR nu poate spera până la viitoarele generaţii la o masă dedicată de suporteri. Cei care sunt acum (sau mai repede nu sunt, făcându-şi simţită prezenţa abia când adversarul are un nume) nu poartă cu ei gena fidelităţii. Au ajuns în Gruia trădând o altă simpatie, nu puţine fiind cazurile când chiar ei recunosc că au ţinut cu o altă echipă dar „performanţele CFR-ului din ultimii ani" i-au determinat să devină suporteri de Gruia. Din punctul meu de vedere, ei sunt oameni onorabili, dar calitatea lor de suporteri e definitiv compromisă de trădarea care i-a adus pe deal. Ei nu ştiu şi nu simt că relaţia suporter- echipă se clădeşte pe parcursul vieţii şi începe în aproape toate cazurile de la vârste fragede. Nu au, cum spuneam mai sus, gena fidelităţii în sânge, care să-i menţină lângă o echipă indiferent de succesul sau insuccesul ei.
În general, un om devine suporter dedicat al unei echipe atunci când, în toate etapele de dezvoltare ca individ păstrează o singură constantă: echipa de fotbal! Publicul din Gruia nu a avut şansa de a creşte alături de club pentru că în pofida secolului încărcat abuziv trecutului, clubul, în forma sa „iubită pretutindeni", există doar de maxim zece ani! Neputând vorbi de un număr considerabili de băştinaşi în tribunele din Gruia, coloniştii ce au populat tribunele în ultimul deceniu au făcut-o fără a păstra vreo moştenire specifică grupului şi şi-au impus o sumedenie de apucături fără legătură cu locul.
Minunatul public din Gruia, care, repet, este minunat şi mai mult decât atât, formează o masă incapabilă de trăiri puternice pentru echipă, dar care deranjează prin virulenţa revendicărilor. În orice discuţie cu noii împătimiţi feroviari ţi se reproşează, invariabil, că nu eşti clujean dacă nu te bucuri de succesele CFR-ului. Că oraşul a devenit cunoscut datorită celor trei consoane. Păi, ce e echipa asta, Grădina Botanică? Muzeul Farmaciei?
Simt că mi-am petrecut suficient timp pentru o formă fără fond şi substanţă. Recunosc supremaţia CFR-ului în fotbalul românesc din ultimul timp. Detest, din orice punct de vedere aplicabil unui suporter, toată auto-construcţia din jurul cetăţenilor de Gruia. Le accept numărul schimbător, azi sunt mulţi cu Machester-mâine lipsă că-s Pandurii, mă lasă rece virulenţa ideilor şi aştept apariţia altei generaţii pentru a vorbi pe picior de minimă egalitate despre valori ale grupului sau dedicaţie. Cei de acum sunt doar trădători cărora gazda le-a oferit iluzia importanţei.
Doamnelor şi domnilor, nu mai priviţi tabela că nu începe niciun film!
