E atâta calm în Gruia încât şi gândurile se aud. În tribune spectatorii sunt răsfiraţi precum casele dintr-un sat de munte, ca să poată vorbi între ei suporterii sunt nevoiţi să folosească telefonul. Echipa, straşnică batjocură, cedează puncte cu dărnicia celui ce ştie că dă astăzi cu o mână pentru a primi mâine cu amândouă. Mai mult, „şefii din Gruia" (aşa le place comentatorilor de la Look tv să spună, de parcă n-ar vorbi de proprii şefi) privesc îngăduitori greşelile de arbitraj împotriva fenomenului vişiniu (cred că tot de la tv am luat termenul) sau nedreptăţile de la comisiile ligii, de ai zice că a deschis ardeleanul poarta de bunătate a sufletului, intraţi toţi care vreţi şi luaţi ce puteţi duce! Linişte ca pe baltă.
În sezonul viitor totul se va schimba. Clujenii vor redescoperi mândria de a fi ceferist şi umplând pungile cu fulare vor lua cu asalt stadionul, cântând versurile de adâncă inspiraţie: „hai dă-le gol, hai dă-le gol, hai CFR şi dă-le gol!". Echipa, succes deplin de management, va colinda ţara în lung şi în lat strângând preţioasă zestre de puncte. Şefii din Gruia (mă scuzaţi, de la Look tv mi se trage), ei, bine, şefii din Gruia vor exploda la fiecare fluier de arbitru, demascând mafia din fotbalul românesc. La final, CFR 1907 străzi va deveni campioană.
În loc de concluzie la cele puţine scrise şi multe altele gândite, temeţi-vă de CFR când tace! Atunci când vorbeşte e deja prea târziu!'
