Într-o zi din viitorul apropiat, cam pe când se împreunează vara cu toamna, Arpad Paszkany îl cheamă în biroul său de la "Live - Look & Tube" pe antrenorul Ioan Andone.
- Ando, am două veşti pentru tine, una bună şi una proastă. Cunoşti procedura, pe care vrei să ţi-o spun mai întâi?
- Pe cea bună!
- Uite, eu cu Iuliu recunoaştem aportul tău la cîştigarea trofeelor 1, 2, 3, 8 şi câte o să mai fie. Prin urmare, îţi facem o ofertă de nerefuzat: te vei pensiona de la CFR!
- Uau, nici nu ştiu cum să vă mulţumesc. Şi vestea proastă?
- Ei, bine, vestea proastă este că am scăzut vârsta de pensionare la 52 de ani. Pe care i-ai împlinit în martie!
Când şi-a încălcat un principiu, enunţat în repetate rânduri, acela de a nu angaja un antrenor cu care a mai lucrat, Arpad Paszkany a confirmat, de fapt, o altă teorie, tot personală: pentru fiecare obiectiv există un om potrivit. Odată atinsă ţinta, omul dispare. 2012 e un an al trofeelor, pentru ele l-a readus pe Ando, chiar dacă între acesta şi Iuliu Mureşan se instaurase epoca glaciară. Rămâne de văzut dacă 2012 e şi un an al Europei pentru CFR, caz în care ciclul "Andone" se încheie. Sigur, nu înainte de a fi confirmat "până la pensie" pe post!
