Anunţul făcut de doamna Prodan nu conţine nimic din spectaculozitatea dorită de autoare. El exprimă, de fapt, drama conducătorului de tramvai prins de beţia depăşirilor, dar obligat de şine să urmeze mereu acelaşi drum fără posibilitatea atingerii visului. Asemenea vatmanului vitezoman, doamna Prodan are dese fantezii imposibile cu Universitatea, utând, conştient sau inconştient, că drumul său nu poate urma altă cale decât cea fixată de patron. Când vrea să se dea mare în faţa cunoscuţilor, Anamaria Prodan plusează cu declaraţii precum cea a mutatului, ascunzând însă că ea beneficiază la Universitatea de libertatea maimuţei de la zoo. Ca să cumpere un top de hârtie, doamna Prodan solicită aprobarea patronului. Care, la rândul său, trebuie să ceară încuviinţarea de la Ploieşti!
Propun să primim cu mai puţină încrâncenare declaraţiile doamnei Prodan. Să o lăsăm să-şi facă jocul, să se huţuţe cât vrea pe anvelopa agăţată în cuşcă, iar atunci când întinde mâna printre gratii, să-i amintim adevărul. Draga noastră, stăpânul tău te-a trimis aici ca să dai bine în poze, vezi să nu le strici!
E aiurea să ne enervăm pe maimuţică pentru că se strâmbă la noi. În schimb, dacă am pedepsi proprietarul, i-am reda şi ei libertatea!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
