Cum decurge viața lui Dusko Vujosevic la Cluj: “Am nevoie de dializă, de o doză zilnică de insulină și de o doză de baschet, în fiecare zi”

Antrenorul de la U-BT a vorbit deschis despre problemele sale de sănătate, dar și despre modul în care el și colaboratorii săi conduc destinele echipei de baschet.

La începutul sezonului, formația clujeană a dat o adevărată lovitură de imagine, prin aducerea unuia dintre cei mai titrați antrenori din Europa. Este vorba despe Dusko Vujosevic, cel care a devenit un nume consacrat în baschetul continental, după cei 16 ani petrecuți ca principal la Partizan Belgrad, dar și pentru experiențele de la ȚSKA Moscova sau naționala Serbiei și Muntenegrului. În vârstă de 60 de ani, tehnicianul sârb suferă de probleme renale, dar și de diabet, afecțiuni care l-au forțat să ia o pauză de la antrenorat.

Antrenorul de la U-BT a vorbit despre perioada petrecută departe de teren. “A fost o perioadă groaznică. Nu făceam nimic. Intrasem în depresie. Aveam nevoie să mă întorc la sală, să fiu iar în baschet. Nu îmi place să vorbesc despre problemele mele de sănătate. Ca să trăiesc am nevoie de dializă, de o doză zilnică de insulină și de o doză de baschet, în fiecare zi. Altfel nu pot”, a declarat tehnicianul pentru GSP.

Dusko Vujosevic a dezvăluit și care au fost primele gânduri când a sosit la Cluj, dar și cum decurge colaboarea cu staff-ul tehnic. “Când am venit aici am găsit un oraș frumos, un sponsor care vrea să investească în performanță, viitorul baschetului românesc. Clujul știa de problemele mele de sănătate, m-a acceptat așa, iar eu dau totul înapoi, nu fac nimic la jumătate.

Lucrez ca și cum aș fi la Partizan sau la Boston Celtic. Da, sunt zile când am crize și parcă simt că nu pot să mă ridic din pat, însă gândul că mă duc la sală, că sunt cu băieții, că sunt în bashet, îmi dă putere să merg mai departe, să mă simt mai bine

Secretul este că, și atunci când nu pot să fiu lângă echipă, aici, la U-BT Cluj-Napoca, am un staff foarte bun, cu Silvășan, Ciuic și preparatorul fizic Andrei Bălan, plus jucătorii, care chiar vor să muncească. Noi nu spunem că lucrăm bine, chiar reușim să o facem”, a spus antrenorul.

Tehnicianul sârb a discutat și despre metodele sale de antrenament și despre nivelul baschetului românesc. “Da, iugoslave, nu sârbești, fiindcă baschetul nostru a cunoscut marile performanțe când eram Iugoslavia. Asta vreau să fac și la Cluj. Am căutat să aducem și străini, dar nu 5-6 individualități de excepție, ci jucători care să facă o echipă de excepție. Și uite că deocamdată suntem pe primul loc. Victoriile ne ajută pe mine și pe băieți, sunt cea mai bună terapie!

Sunt implicat sută la sută și vreau să las o ștampilă în baschetul românesc, pentru generațiile viitoare. Din păcate, în România, baschetul nu e la fel de iubit ca în alte țări. În plus, prin regulamentele prea permisive ale federației internaționale, jucătorii români talentați pleacă prea repede și prea ușor în străinătate. Așa se face că echipele decid să aducă 5-6 jucători americani, și atunci normal că prima ligă de aici arată ca liga a 4-a din SUA. Ar fi important ca baschetul românesc să reușească să își țină jucătorii acasă, până ajung la un anumit nivel.

Nu cunosc chiar toți jucătorii români. Totuși, uite, noi avem unul aici, la Cluj, care se apropie de nivelul din fosta Iugoslavie. Nu-i dau numele, n-ar fi corect. Sunt multe probleme în baschetul românesc, însă nu vreau să mă bag. Eu am venit aici să muncesc, să realizez ceva, nu să fac pe deșteptul”, a adăugat Vujosevic.

Antrenorul sârb a fost cucerit 12 titluri naționale cu Partizan Belgrad și a ajuns cu echipa din capitala țării vecine în Final Four-ul Euroligii în sezonul 2009-2010. În plus, în 2009 a fost desemnat cel mai bun tehnician de pe continent.