România și Rezerva Națională de Bitcoin: Un Imperativ Strategic

Am ajuns într-un moment de cumpănă, în care România riscă să fie lăsată în urmă dacă nu se adaptează imediat la ceea ce se întâmplă pe scena globală. Când președintele american Donald Trump, indiferent de toate controversele care îl înconjoară, are curajul să pună în discuție ideea de a achiziționa Bitcoin pentru a reduce datoria externă a Statelor Unite, iar oficiali precum guvernatorul Băncii Centrale a Cehiei declară că vor să cumpere Bitcoin în valoare de miliarde de euro, e clar că nu mai vorbim despre simple speculații ale câtorva entuziaști.

Ne confruntăm cu o realitate nouă: Bitcoin s-a așezat deja la masa marilor jucători și începe să fie tratat ca un activ de rezervă de către diverse state. În această ecuație, întrebarea care se pune este de ce noi, ca țară cu un potențial digital enorm, ezităm să-l considerăm la rândul nostru un instrument strategic.

Mă uit la România și văd cum, în ciuda faptului că avem sute de mii de cetățeni care utilizează deja tehnologia blockchain, încă suntem timizi în a elabora o strategie națională în jurul acestor inovații financiare. Acești oameni, mulți dintre ei tineri specialiști, nu primesc aproape deloc atenție din partea politicienilor. Pare că ne temem să punem pe agenda publică o temă care, în alte state, a devenit deja un subiect legitim de dezbatere în consilii guvernamentale și chiar parlamentare. Discuția despre o posibilă rezervă de Bitcoin pentru România este fie ignorată, fie se transformă într-o polemică superficială, marcată de clișee precum „Bitcoin e o bulă” sau „criptomonedele se folosesc la tranzacții ilegale.” Aceste narațiuni nu mai conving pe nimeni, nici măcar pe cei care au fost inițial reticenți, fiindcă se vede clar cum marile puteri își calculează deja cu atenție pașii în privința adopției Bitcoin.

Mă revoltă, ca simplu cetățean, să văd cum alte țări își construiesc strategii concrete, în timp ce noi continuăm să ne bazăm pe un status quo financiar care devine tot mai fragil. Am observat un fenomen interesant: chiar și politicieni din țări cu tradiție conservatoare sau cu un scepticism pronunțat în privința inovațiilor tehnologice au început să considere Bitcoin drept „aur digital.” Nu e deloc întâmplător. Cantitatea de Bitcoin care poate exista este limitată, iar asta îl face să semene, până la un punct, cu metalul prețios care a stat la baza economiei mondiale secole de-a rândul. Am văzut la un moment dat niște date statistice care confirmă faptul că fluctuațiile Bitcoin, dacă sunt privite pe termen lung, s-au dovedit mai puțin înspăimântătoare decât prognozau cei care-l catalogau drept o simplă speculație. Evident, volatilitatea există, dar direcția generală a valorii sale a fost, de la lansare și până în prezent, una ascendentă.

Totuși, nu e suficient să ne limităm la argumentul creșterii de preț. Dacă privim Bitcoin strict ca pe un vehicul de creștere, riscăm să uităm avantajele esențiale pe care le oferă. În primul rând, vorbim despre descentralizare. Nimeni nu poate confisca Bitcoin-ul unei țări, nimeni nu poate bloca rezervele naționale de Bitcoin în caz de conflict geopolitic sau divergențe la nivel comercial. Asta e suveranitate economică ce nu depinde de acordul niciunei alte puteri, iar în situația actuală, dominată de tensiuni și de interese financiare complicate, asta nu e deloc de neglijat. Mai e și aspectul de protecție împotriva inflației, fiindcă știm cu toții că marile bănci centrale, de dragul stimulării economiei, au tipărit și vor continua să tipărească monedă. Bitcoin, în schimb, rămâne strict limitat la 21 de milioane de unități. Asta îi garantează o raritate programată, un element pe care niciun alt activ digital nu îl poate replica exact.

Pe lângă discuția tehnică, vreau să aduc în prim-plan și aspectele practice pentru România. Ca să construiești un sistem sănătos și transparent pentru a integra Bitcoin în rezerva națională, nu e suficient să iei un set de decizii rapide la nivel guvernamental. E nevoie de colaborare între Banca Națională a României, Ministerul de Finanțe, Parlament și tot ecosistemul românesc de blockchain. Cred cu tărie că prima acțiune ar trebui să fie formarea unei comisii formale, instituționalizate și supervizate public, unde să fie invitați cei mai experimentați specialiști din țară. Discutăm despre experți care cunosc nu doar partea financiară, ci și fundamentul tehnologic al blockchain-ului, despre consultanți în politici monetare care pot spune clar ce impact are un asemenea pas asupra rezervei noastre valutare și despre reprezentanți ai companiilor românești din sfera criptomonedelor. Trebuie să lăsăm deoparte prejudecățile și să recunoaștem că avem sute de mii de oameni care deja folosesc acest ecosistem. Nu mai e demult vorba despre un grup restrâns de pasionați.

Mă gândesc deseori la viitorul nostru economic și mă întreb ce se va întâmpla dacă, la următoarea criză mondială, monedele tradiționale se vor devaloriza masiv. Dacă alte state vor avea deja o rezervă semnificativă de Bitcoin, iar noi vom fi lipsiți de orice formă de protecție digitală, vom fi ca un coridor expus tuturor șocurilor economice. Pare un scenariu apocaliptic, dar uitați-vă cum nimeni nu a crezut, înainte de 2008, că piețele financiare pot ajunge într-o situație atât de critică. Valoarea Bitcoin, așa cum arată istoria sa scurtă, a reușit să-și revină după fiecare prăbușire, tocmai pentru că e un ecosistem susținut de o comunitate globală care transcende granițele naționale. Cine deține Bitcoin – și mai ales cine îl deține pe termen lung – are un atu strategic care poate fi valorificat în momente de incertitudine.

Consider că Banca Națională a României și guvernatorul Mugur Isărescu trebuie să inițieze urgent un dialog real, nu unul formal sau vag. Politicienii nu ar trebui să stea pe margine, criticând această tehnologie dintr-un fotoliu în care li se pare mai sigur să nu facă nimic. Dimpotrivă, ar trebui să aibă curajul de a propune un cadru legislativ și instituțional prin care să se achiziționeze Bitcoin pentru rezerva națională. E imperios necesar să existe o dezbatere în Parlament, urmată de o lege sau măcar de un set de reguli clare despre cum va fi administrată această rezervă, cum va fi auditată și cine va fi responsabil în fața cetățenilor. Nu putem lăsa totul pe seama unor directive europene viitoare, pentru că alte țări nu așteaptă. Cehia, de pildă, a făcut deja un pas concret când șeful băncii centrale a anunțat intenția de a cumpăra Bitcoin de ordinul miliardelor de euro.

Mesajul meu către cei care conduc România este că nu mai putem trăi din inerție. Trebuie să acordăm Bitcoin-ului un rol în rezerva noastră națională, mai ales că avem deja un rezervor de competențe în zona IT și blockchain. Mă gândesc cu părere de rău la toți acei specialiști care pleacă în alte state unde le sunt recunoscute cunoștințele și unde mediul legal este mai clar și mai prietenos cu inovația. Dacă le-am oferi șansa să se implice la nivel instituțional, dacă ar exista o platformă națională care să îi adune pe acești experți români și să le valorifice know-how-ul, am putea să ne plasăm în fruntea țărilor care inovează în sfera monetară. În loc să fim prizonierii unor concepții învechite, am deveni o țară care inspiră, care arată că știe să anticipeze trendurile globale.

Am încredere că, pe lângă beneficiile evidente legate de diversificarea rezervei și de oportunitățile de creștere financiară, o asemenea decizie ar aduce și un plus de imagine la nivel internațional. România ar fi privită drept un pionier regional, iar asta ar atrage investiții străine în domenii conexe, de la fintech până la proiecte care valorifică tehnologia blockchain. Pe lângă câștigul economic, sunt convins că ar fi și un câștig de prestigiu, pentru că nu există multe state care să aibă, în acest moment, suficientă viziune și curaj să includă Bitcoin în rezerva națională.

Cu fiecare lună în care amânăm, pierdem nu doar potențiale randamente financiare, ci și timp prețios într-o cursă globală în care alții deja au pornit. Dacă Statele Unite consideră serios varianta Bitcoin pentru a-și diminua datoria externă, dacă vecinii noștri cehi vor să bage câteva miliarde în acest activ digital, atunci nu văd niciun motiv pentru care România ar trebui să rămână indiferentă. Rolul băncii centrale, al guvernului și al Parlamentului este să protejeze viitorul țării. Protecția se obține și prin curajul de a adopta soluții moderne, care se dovedesc solide pe termen lung.

E momentul să recunoaștem că lumea financiară se schimbă accelerat. Bitcoin nu mai este doar o aventură a investitorilor de ocazie, ci și un refugiu strategic pentru state care-și construiesc planuri de rezervă. Mi-aș dori ca noi, românii, să nu mai fim mereu în defensivă și să ne întrebăm „de ce?” atunci când apare ceva nou, ci să spunem „de ce nu?”. Sunt convins că peste ani, când vom privi retrospectiv, vom regreta dacă nu vom fi făcut nimic. În schimb, dacă România ar adopta acum o rezoluție curajoasă, prin care să-și creeze o rezervă națională de Bitcoin supravegheată de Parlament, vom putea spune că am fost printre cei care au văzut viitorul și au făcut primul pas. De aceea, cred cu tărie că trebuie să acționăm fără întârziere. AZI!

Daniel Tamaș este un antreprenor clujean cu investiții în companii care promovează tehnologii inovatoare precum blockchain și AI, cofondator și CEO al WAM. Îl găsiți pe Linkedin sau Twitter. Cu experiență vastă într-o gamă largă de sisteme digitale, limbaje de programare și strategii de business, Daniel Tamaș este, de asemenea, activ în zona de consultanță, oferindu-și expertiza how unor clienți instituționali precum Guvernul din Dubai sau unor start-up-uri din Marea Britanie, SUA și România.