Florin Sabou, antreprenor și președinte DWNT: "Salariile profesorilor sunt neatractive si nu sunt motivante comparativ cu majoritatea celor din mediul privat"

ZIUA de CLUJ l-a provocat pe Florin Sabou, antreprenor și președintele Clubului Oamenilor de Afaceri
de Limba Germana din Transilvania de Nord (DWNT) la un exercițiu de opinie pe tema condiției profesorilor din România, în contextul grevei acestora:

Salariile profesorilor sunt neatractive si nu sunt motivante comparativ cu majoritatea celor din mediul privat sau cu ce ofera piata muncii in Romania la ora actuala.

Cu educatie si calificari de calitate sau calificari oportune exista alternative la emigrarea din motive profesionale-salariale. Exista sanse in Romania in multe profesii sa ai joburi interesante si salarii pe masura. Au aparut multe companii, a scazut veritiginos somajul in toata tara. Chiar multi profesori au alternative si pot activa usor si in mediul privat.

Presiunea pe universitati din partea companiilor creste si va creste mai mult, iar universitatile se plang de studenti mult mai nepregatiti sau mai greu de pregatit de la un an la altul. Pentru un sistem de invatamant care sa livreze absolventi promitatori si interesati de munca in mod cert ne trebuie profesori motivati. Noi, companiile, ne concentram in mod natural pe universitati fiindca scoli de meserii din pacate nu avem, dar stim cu totii ca totul incepe cu invatamantul preuniversitar, din clasele primare pana la liceu.

Sunt multe alte lipsuri in sistemul de invatamant, curiculum, structura, infrastructura samd. Multe lipsuri se regasesc si in alte tari europene, probabil si rezultat al tranzitiei continue in care ne aflam.

In Germania, de exemplu, profesorii au diferite privilegii, inclusiv prin statutul de bugetar care atrage si avantaje de impozitare sau asigurari de sanatate performante peste medie.

Dar sunt multe alte diferente de continut, invatamantul german fiind unul conservator cu avantaje si dezavantaje. Majoritatea profesorilor preuniversitari predau 2 sau 3 materii si au un grad scazut de digitalizare in exercitiul predarii.

Invatamantul este diferit structurat, mult mai pliat pe economie, industrie si cultura de grup. In Germania nu exista conceptul de olimpiade sau promovare a elitelor, iar focusul in general este pe media grupului si nu pe premianti. Cel tarziu in clasa a 10-a elevul stie daca merge spre facultate sau spre o specializare care nu necesita studii universitare,

Scolile sunt doar oglinzi ale culturii si ale valorilor din societate, respectiv a prioritizarii lor, iar comparatiile sunt dificile fiindca deseori, in continua tranzitie, nu suntem constienti de propriile noastre valori.

Mandria meseriei de profesor sau poate demnitatea de a se simti demni de ceea ce fac sunt aspecte importante. Meseria trebuie sa devina atractiva si sa apara cat mai multi profesori atrasi de ea si care reusesc sa se impuna inclusiv in fata parintilor care deseori sunt factor perturbant in educatia propriilor copii, pe alocuri sfidand prin atitudine chiar profesorii.

Meseria in sine este una grea oriunde, fiindca deseori toti ne pricepem la ea, ca la sport si politica.

Ce procent si cat din PIB ar fi cel mai potrivit alocat invatamantului, va ramane o decizie politica. Alocarea unui procent mai consistent, dar fara un program realist si gandit in utilizarea fondurilor, nu duce implicit la imbunatatiri de continut asa cum ne-am dori.