Dragoş Damian, Terapia Cluj: Donald Tusk, ne-a fost dor de tine, bine ai revenit la Bucureşti. Ne-ar placea să avem un Preşedinte sau un Prim-Ministru ca tine

Vă mai aduceți aminte de discursul memorabil a lui Donald Tusk din ianuarie 2019, când a venit în România în calitate de Preşedinte al Consiliului European?

Dacă vreți să fiți un pic (re)emotionați, îl puteţi (re)viziona în online. Discursul a fost rostit în totalitate în limba română, dar asta nu a fost totul, căldura și pasiunea, şi referinţele la trecutul și prezentul României, la Nichita Stănescu, Dacia și Steaua, ne-au arătat atunci că trebuie să vină un stăin la noi ca să ne țină discursuri motivaţionale. Și în 2019 ne-a picat bine un discurs motivațional, vă aduceți aminte ce vremuri erau.

Donald Tusk a revenit în România, el servind de data asta ca Prim-Ministru al Poloniei, la un congres politic european, la 5 ani după prima lui coborare la noi, 5 ani extrem de grei pentru toată lumea, pandemie, inflaţie, război. În aceşti ultimi 5 ani companiile și mărcile poloneze gen Tymbark, CCC, Sinsay, 4F, Pepco, Cocodrillo, Sizeer, Inglot (aşa-i ca nu ştiaţi despre multe dintre ele că sunt poloneze?) și multe altele, au investit exponențial și au devenit campioane în businessul de la noi, deschizând în jur de 600 de magazine în toată România. Polonia a făcut trecerea pe nevăzute de la „merele poloneze” la afacerile cu valoare adăugată reală pentru economia lor, la asta duce în cele din urmă o strategie politică de internționalizare.

Aştept sa îmi daţi un nume de retailer român, de orice firmă sau marcă mai notorie indiferent de domeniu, care sa aibă o prezență semnificativă în Polonia – excepție poate Dacia Duster, despre care tot Donald Tusk ne povestea în 2019.

Nu vă obosiți să căutați, nu există. De altfel Polonia are un excedent de balanță comercială (date din 2022) de peste 3 miliarde Euro în relația cu România și, la modul general, avea un excedent de balanță comercială de peste 12 miliarde Euro, la polul opus față de România care avea un deficit de peste 30 de miliarde Euro - iată, 10% din acesta fiind creat de importurile din Polonia.

Apropos, a urmărit cineva evoluția monedei poloneze (zloty) de la alegerile de anul trecut?

Nu vorbim aici despre un concurs de frumusețe economică între România și Polonia sau orice altă țară europeană, cum din când în când fac politicienii, care ne spun că în curând depășim PIB-ul Poloniei, că o să dublăm în 10 ani PIB-ul României, că vom avea cele mai mari performanțe în exporturile de energie (asta, ultima, este cea mai tare…).

Vorbim despre ceea ce are nevoie România după modelul polonez și anume de un leadership politic complet focusat pe economie, pe atragerea de investitii industriale în domenii strategice și pe promovarea exporturilor, indiferent de capitalul exportatorului.

Așteptăm acest leadership politic în care Președintele și Primul-Ministru se duc în vizite să „vândă” ceva și nu, așa cum se chinuie de 4 ani, să „cumpere” cu eforturi inimaginabile bunăvoința pentru intrarea în spațiul Schengen (care, nu credeți declarațiile politice din presă, nici acum nu este garantată în zona terestră), pentru securitate pe frontul estic (românii vor muri dacă începe un razboi pe teritoriul nostru) sau pentru o poziție cheie în conducerea Uniunii Europene pentru un lider român (după ce România a dat atât de mult Uniunii Europene).

Donald Tusk și Polonia au ceea ce se cheamă „leverage”, un cuvânt cu un sens ascuns greu de tradus în limba română, despre care știm că nu obține prin obediență, slugărnicie și plecăciuni, ci urmărind consecvent directiva care spune că politicul este expresia concentrata a economicului. Când România va avea politicieni cu pedigree care vor avea argumentele economice prin care să arate, la fel cum au arătat politicienii polonezi, că am dat Uniunii Europene cel puțin cât ne-a dat ea și obținând astfel ceva la schimb, atunci vom avea și noi „leverage”.

Mașina cu care s-a dus Emil Boc la congresul politic european este unul dintre „leverage”-urile de care avem nevoie.