Tradiții și obiceiuri de Anul Nou 2025. Ce NU este bine să faci pe 31 decembrie/ Haine noi și un pic de roșu de Revelion

Dincolo de petreceri și artificii, noaptea dintre ani vine cu o serie de superstiții și tradiții vechi, respectate încă în multe gospodării, din dorința de a atrage norocul, belșugul și sănătatea în anul care urmează.

Ajunul Anului Nou este, pentru români, una dintre cele mai încărcate simbolic zile din an.

Ce NU este bine să faci pe 31 decembrie

Potrivit tradiției, în ajun de An Nou nu este bine să mături, să dai cu aspiratorul, să speli, să ștergi praful sau să duci gunoiul. Se spune că toate aceste gesturi „alungă” sporul și belșugul din casă. Odată cu praful sau gunoiul, ai putea scoate afară și norocul pentru anul viitor.

Tot din categoria interdicțiilor fac parte folosirea foarfecelor, spargerea obiectelor, plânsul sau chiar strănutul. Superstițiile spun că toate acestea sunt semne de ghinion și pot aduce supărări sau pierderi în anul ce vine.

Haine noi și culoarea norocului

Chiar dacă Revelionul este petrecut acasă, tradiția spune că trebuie să porți haine noi, ca simbol al unui nou început. În plus, este recomandat să ai asupra ta ceva roșu – culoarea norocului, a vitalității și a iubirii – pentru a atrage energiile pozitive. 

Un alt obicei spune că, pentru noroc garantat, la trecerea dintre ani trebuie să torni ultimele picături dintr-o sticlă de vin direct în paharul tău, semn al belșugului care nu se termină.

Lumină și semne din natură

Mulți români obișnuiesc să lase o lumânare aprinsă până dimineața, crezând că astfel vor avea parte de un an liniștit, fără conflicte și necazuri.

Se mai spune că dacă cerul este senin de Revelion, anul va fi unul bun. Iar dacă noaptea vine la pachet și cu ger și zăpadă sclipitoare, tradiția anunță un an prosper, cu bucurii și chiar multe nunți.

Tradiții culinare: ce pui pe masă și ce e bine să eviți

Masa de Revelion are și ea reguli nescrise. Conform tradiției, este bine să pui pe masă aproape orice, mai puțin carne de pasăre, în special pui. Se crede că pasărea „scurmă” norocul înapoi și te ține ancorat în trecut, în loc să te lase să privești spre viitor.

În schimb, peștele este considerat un simbol puternic al abundenței și prosperității. Important este să fie consumat întreg, nu feliat sau în bucăți, pentru ca norocul să nu vină „cu porția”.

Pe masa de Revelion nu trebuie să lipsească nici fructele rotunde: mere, portocale, rodii sau alte citrice. Forma lor simbolizează ciclurile vieții, sănătatea și continuitatea, iar tradiția spune că atrag prosperitatea și vitalitatea.

Boabele de strugure, ritualul norocului

Un obicei popular spune că, la miezul nopții, trebuie să mănânci 12 boabe de strugure, câte una pentru fiecare lună a anului care urmează. Dacă reușești să le mănânci chiar în momentul schimbării anului, vei avea parte de belșug, sănătate și noroc în toate cele 12 luni.

Indiferent dacă sunt respectate din credință sau doar din tradiție, aceste obiceiuri fac parte din farmecul Revelionului românesc și adaugă un plus de magie nopții dintre ani, când toți sperăm la un început mai bun.

Cetele de colindători

Dintre tradiţiile de Anul Nou nu lipsesc cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug şi bucurie, primesc de la gazdele colindate colaci, vin, cârnați sau bani.

Mascații În satele românești, cete de flăcăi se pregătesc pentru „urat”, respectând datinile și obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, își fac apariția „mascații”. În satele bucovinene se obișnuiește ca mascații să umble în ceată, care reunește personaje mascate: ursul, capra, căiuții, cerbii, urâții, frumoșii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmițează, iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou își intră în drepturi.

Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.

Umblatul cu Ursul Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.

Plugușorul În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați merg cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate. Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este în excelență o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și adusul boabelor în hambare. Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor și practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului. Colindătorii purtând traiste de gât încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, și urează gazdelor sănătate și roade bogate. Ei sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Sorcova, bucuria copiilor Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei.