Exclusiv Foto Clujeancă, despre cum ajungi la 105 ani / Care este secretul longevităţii

Clujeancă, despre cum ajungi la 105 ani / Care este secretul longevităţii
Clujeancă, despre cum ajungi la 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"
Clujeancă, despre cum ajungi la vârsta de 105 ani: "Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)"

ZIUA de CLUJ a schimbat câteva cuvinte despre secretul longevităţii cu o doamnă din Cluj-Napoca. În septembrie a intrat în al 105-lea an de viaţă. 

Deşi în vara anului 2022 a suferit o intervenţie la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca, fiind operată de cancer renal, doamna Elena a intrat în anul cu numărul 105 al vieţii şi încă se află în putere. Doamna Elena a explicat cu zâmbetul pe buze, în câteva cuvinte, pentru ZIUA de CLUJ care ar fi secretul unei vieţi care a depăşit un secol.

"Muncă multă, mâncare puțină și mișcare :)", spune clujeanca aflată la distanţă de câteva luni de aniversarea cu numărul 105. Bunica ei a îngrijit-o până pe la 4 ani. Apoi a ajuns în grija unei mătuși de la Sovata, până la clasa primară, când a fost dată ca şi copil de suflet în grija unei familii din Cluj.

În casa acestor oameni a rămas până în jurul vârstei de 20 de ani, unde adesea a spus că s-a simțit mai rău ca o servitoare. A răbdat şi de foame și de frig, iar pantofii îi primea în picioare doar când mergea la şcoală. Îşi aminteşte cum iarna, neavând ghetuţe, adesea se dădea pe gheţuş cu tălpile goale pentru că îşi dorea mult să guste acele clipe de joacă alături de alţi copii. 

În timpul războiului după cedarea Ardealului, a ajuns printr-o serie de circumstanţe nefericite la o familie din Turda ca slujinică la bucătărie. Însă roata s-a întors, deoarece acolo a deprins arta gătitului, acea familie având angajată o bucătăreasă desăvârşită de la care doamna Elena a furat meseria. Chiar şi acum găteşte sarmale, supe, şi chiar clătite sau plăcinte, deşi şi-a pierdut un ochi în urma unei operaţii nereuşite cu mai mulţi ani în urmă. 

Despre sport spune că îi plăcea mult înotul. Ne povesteşte zâmbind cum se ascundea la bazin după stâlpii de beton când se schimbau seriile ca să mai prindă încă una. Chiar acum la aproape 105 ani, spune că face mişcare, deşi problemele cu vederea i se agravează. "Cum? Unde?", o întrebăm. "Uite, încep de aici (ne arată colţul mesei) şi fac plimbări în jurul mesei ca să nu am cârcei, apoi mă aşez şi îmi mai fac masaj la picioare."

Despre cumpărături sau mersul la medic spune că are "cavalerul" sau "băiatul" ei care o ajută, şi chiar cunoscând persoana care îi oferă constant sprijin putem confirma că domnul cu pricina e un adevărat cavaler cu suflet mare şi respect deplin faţă de doamna Elena, antrenor de înot pe deasupra, după cum ne-a povestit dânsa. 

Doamna Elena vorbeşte şi despre credinţa în "Dumnezeul ei Iehova", lucru despre care nu conversează cu oricine, "deoarece unora nu le plac astfel de discuţii". Acolo spune că mai are un "cavaler" care îi asigură transportul şi o face să se simtă ca o "prinţesă". Atunci când poate merge la locul de rugăciune spune că în mod surprinzător, nu o mai doare nimic: "aşa e, credeţi-mă, că doar nu mă plăteşte Dumnezeul meu să îi fac reclamă".   

Doamna Elena mai spune că i-a plăcut mult să călătorească şi chiar ne-a arătat mai multe fotografii cu excursiile ei din Paris, Veneţia, Efes, Acropole şi alte locuri frumoase pe care le-a văzut când era mai în putere. Jos pălăria, doamna Elena, care "nu e cea din Troia", o altă remarcă a doamnei, cu un fin simţ al umorului. 

CITEŞTE ŞI: Pacientă de 102 ani, operată de cancer la Cluj. Intervenția a fost un succes
CITEŞTE ŞI: Clujeanca de 102 ani operată cu succes de cancer: ”Încă nu mi-a venit vremea să dau în primire”

Comenteaza