Avocatul clujean Ciprian Păun: "Justiția nu există fără avocați. Noi suntem în fiecare zi pe baricade, pentru voi, pentru alții, pentru oricine are nevoie"

Ciprian Păun este avocat și profesor de drept comercial la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Justiția nu există fără avocați.

Toată viața am fost un visător. Și, ca orice visător care se respectă, mi-am dorit cândva să fac un film — să fiu regizor, scenarist, arhitect al unei lumi pe care doar eu o văd. Dar în clipa în care am început să aștern pe hârtie gândurile mele, izvorâte din anii de practică în avocatură, cerneala s-a amestecat cu lacrimile căzute pe foaie.

Am rupt hârtia. Am înțeles atunci că orice film este, de fapt, un exercițiu de manipulare — o lovitură de stat pentru suflet, pentru memorie, pentru eternitate. Știu, poate mai bine ca oricine, că marea majoritate a magistraților și avocaților sunt oameni de o calitate extraordinară. În sistemul civil și penal nu există doar judecători și procurori, ci și avocați, grefieri și justițiabili. Dar în reportajul Recorder, avocații au fost absenți. Invizibili. Inexistenți.

Cum poți imagina o reformă a justiției fără avocați? Cum poți ignora profesia care stă, zi de zi, în apărarea fiecărui cetățean și să pretinzi obiectivitate?

Reportajul este un exercițiu artistic reușit, dar incomplet. Nu vorbește despre dramele celor care au trecut prin erori judiciare, despre oamenii arestați și ulterior achitați — nu pe prescripție, ci pentru că nu exista temei. Nu vorbește despre perioada în care arestările deveniseră aproape obligatorii, chiar și atunci când fundamentul juridic era firav.

Și mai există o tăcere dureroasă: filmul nu spune nimic despre cei achitați pe fond și apel, dar care astăzi trăiesc cu boli dobândite din cauza stresului, a umilinței, a anilor de teroare. Nu vorbește despre daunele pe care statul român le-a plătit în urma condamnărilor CEDO și a deciziilor instanțelor.

Cine a suportat costurile acelor greșeli?

Noi toți. Dacă lacrimile și supărarea nu mi-ar invada inima, aș face un film despre avocați. Despre fiecare avocat care se luptă pentru tine, cetățeanule, pentru drepturile tale — chiar dacă e bolnav, chiar dacă trebuie să își ia copilul de la școală, chiar dacă e 6 dimineața sau e Ajunul Crăciunului.

Despre avocatul pe care societatea îl ignoră și îl persiflează. Despre avocatul pe care unii magistrați îl privesc cu superioritate. Despre avocatul care, atunci când ai o problemă, este acolo. Întotdeauna. De aceea nu pot accepta tendința de a discuta despre justiție ca și cum avocații nu ar exista. Este o amputare a realității. Este o nedreptate morală.

Dragi regizori, noi suntem în fiecare zi pe baricade — pentru voi, pentru alții, pentru oricine are nevoie. Poate nu purtăm robe eroice, poate nu ne filmați niciodată, poate ne ignorați. Dar noi suntem acolo. Am fost și vom fi ultimul scut în fața abuzului. O dimineață bună. Fără cafea. Cu luciditate.