Ultimul discipol în viaţă a lui Racoviţă, speolog din pură întâmplare

O personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi academice clujene şi un adevărat simbol în domeniul speologiei, Iosif Viehmann nu încetează nici la frumoasa vârstă de 89 de ani să îşi dedice sufletul ştiinţei care i-a marcat viaţa. Pe lângă numeroasele expediţii şi descoperiri, Viehmann şi-a descoperit vocaţia de dascăl şi a fost un model pentru mii de studenţi care i-au trecut prin mână. Acesta a primit distincţia de Cetăţean de Onoare din partea Consiliului Judeţean Cluj.

Şi-a dedicat întreaga viaţă pasiunii pe care a descoperit-o din întâmplare în tinereţe şi a petrecut zile întregi în peşteri, cu speranţa unor decoperiri care să revoluţioneze domeniul său de activitate. 

Speologia a ajuns în viaţa lui Viehmann dintr-o pură întâmplare şi din curiozitate. "Am ales acest domeniu dintr-o întâmplare. Am văzut la Vadu Crişului, din tren, un mic râu care ieşea din stâncă şi m-am tot gândit cum poate totuşi să iasă un râu din stâncă. Am ajuns la Cluj şi am început să întreb încolo şi încoace. M-au trimis la Institutul de Speologie, acolo mi-au zis să bat la uşă şi cer o lampă de carbit. Îmi amintesc că trebuia să o caut pe doamna Clara, secretara senatorului. M-am dus însoţit de cea care urma să îmi fie soţie şi de încă un coleg, ajungem la uşa cu pricina, o uşă cu sticlă mată, prin care se vedea silueta unui om care se îndrepta spre noi.

Când deschide uşa savantul, ceilalţi doi o iau fugă pe scări în jos, speriaţi că l-au văzut. Era mare, uriaş, parcă era un trimis a lui Dumnezeu. Vine, mă prinde de umăr şi mă trage înăuntru. I-am zis că ceilalţi au fugit din respect şi ruşine faţă de dânsul. M-a dus într-o încăpere, mi-a întins un tub cu spirt şi mi-a dat comandă să ma întorc în patru zile. Am promis că o să umplu cu animale de peşteră, care sunt foarte greu de găsit, iar după patru zile m-am întors cu tubul plin de animale. Mi-a dat atunci un scaun şi o masă într-un colţ al biroului, de la care nu m-am ridicat nici până acum".

Respectul său pentru Emil Racoviţă este imens, iar ceea ce simţea în faţa marelui savant este greu de exprimat în cuvinte: "Supunere faţă de un supraom, super-respect, până în vârful picioarelor."

Sute de amintiri îl leagă pe Viehmann de Racoviţă şi cu greu se poate hotărî ce l-a impresionat cel mai mult. "Tot ce este bun în mine este faptul că eu îl copiez pe Racoviţă. Ultima și cea mai frumoasă amintire legată de Racoviță este faptul că m-a invitat și mi-a permis să-i leg șireturile la bocanci, pentru că nu se putea apleca, stătea într-un fotoliu din care nu putea să se aplece", a continuat speologul clujean.

În opinia lui Viehmann, domeniul speologiei a progresat enorm, faţă de începuturile Institutului de Speologie din Cluj. "Speologia se dezvoltă. Pe vremea lui Racoviţă au fost 1.600 de peşteri, acum sunt 13.000. Există interes din partea tinerilor, în acest moment există 75 de cluburi, faţă de unul singur care exista când am început eu. Merge foarte bine speologia, lumea şi-a dat seama că este un domeniu important şi un lucru sănătos", spune cunoscutul speolog.

Viehmann este unul dintre cei mai îndrăgiţi dascăli şi maeştrii ai comunităţii academice clujene şi reprezentat al speologiei româneşti, motiv pentru autorităţile din Cluj s-au gândit că merită să fie apreciat şi onorat cu acordarea titlului de „Clujean de Onoare".

"Ne bucurăm să-l cinstim aşa cum se cuvine pe cel care, prin bogata şi extrem de îndelungata sa carieră ştiinţifică, de peste 50 de ani, dedicată marii sale iubiri - Speologia, a reuşit să promoveze imaginea acestui judeţ, pe cel care, nu de puţine ori, şi-a pus viaţa în primejdie de dragul ştiinţei. Mai mult decât atât, exploratorul, cercetătorul, omul de ştiinţă, dascălul - Iosif Viehmann reprezintă un veritabil martor al istoriei, domnia sa fiind singurul cercetător în viaţă al Institutului de Speologie din Cluj care l-a cunoscut personal pe Emil Racoviță, care, de altfel, i-a şi insuflat acestuia pasiunea pentru speologie.

Pentru mine, povestea domnului Iosif Viehmann a început acum 16 ani într-o seară mohorâtă de toamnă unde o persoană m-a invitat la o seară în unul din amfiteatrele Facultății de Geografie. Am văzut o viață de om prezentată prin diapozitive în acele momente, excursii, locuri pe care niciodată în viață s-ar putea să nu le văd. Am văzut multe temple ale naturii create de Cel de Sus care depășesc cu mult mintea umană. Ceea ce avem astăzi nu ştim când se va mai putea naşte. Această personalitate a aprins atunci focuri multe în inimile multora. Este o personalitate complexă care depăşeşte cu mult această arie ştiinţifică", a precizat vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Vakar Istvan.

Profitând de acest prilej, Viehmann a făcut, cu tristeţe, un apel către autoritățile locale să redeschidă Muzeul de Speologie, închisă pe termen nelimitat din 2010, când unul dintre proprietarii imobilului a decis să blocheze accesul de teama unor accidente cauzate de starea proastă în care se află clădirea.

Cunoscutul speolog s-a născut în 1925 în Cluj-Napoca şi s-a licenţiat în ştiinţele naturii, la Universitatea Victor Babeş, în 1950. Timp de doi ani şi jumătate a fost asistentul lui Racoviţă. În studenţie a format, împreună cu alţi colegi, un big band de jazz, cu 19 membri. Între descoperirile sale se numără "picurul permanent" din peştera Pojar şi urma „Omului de Vârtop", veche de 26.000 de ani, dar şi „stalactitele termoindicatoare". Este coauthor al teoriei "Geze-Viehmann" privind geneza monocristalelor excentrice din peştera Pojarul Poliţei. În 2003, s-a implicat direct într-un experiment de izolare totală, timp de 10 zile, în Peştera Vântului. Pe lângă dedicarea faţă de speologie, şi-a descoperit în copilărie o altă pasiune care l-a însoţit de-a lungul vieţii: jazzul.