Imagini fascinante din Clujul vechi au deschis cutia amintirilor celor în vârstă FOTO

O nouă expoziţie ce stă sub umbrela Clujul de altădată a avut verniasjul luni la Casino, de data aceasta cu tema oraşului în decor hibernal. Autobuze îngheţate, străzi încărcate su zăpezi cum nu s-au mai văzut demult la Cluj, Chiosul îngheţat, plin de patinatori amatori şi profesionişti, competiţiile de schi de pe Feleac, toate au fost surprinse în fotografii care au acum o importantă valoare culturală. Ancuţa-Lăcrimioara Chiş şi Ucu Bodiceanu au avut grijă să le strângă într-o colecţie care face deliciul clujenilor defiecare dată.

„Parcul Central era fermecător la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX dintr-un simplu motiv: putea fi utilizat atât vara pentru promenadă, cât şi iarna pentru concursuri sportive. Iniţial moda de la Viena dicta, de fapt, ca lumea bună să danseze pe gheaţa din Parcul Central pe muzică, de aceea nobilimea clujeană a amenajat lacul din parc, iar o orchestră cânta de două trei ori pe săptămână astfel încât pe gheaţă se făceau baluri mascate, exista un rege şi o regină a gheţii, era absolut fabulos. Totul se întâmpla la lumina făcliilor pentru că abia din 1906 Clujul a fost electrificat şi în Parcul Central s-a introdus curentul electric", a spus Ancuţa Chiş.

Pe Chios nu se ţineau doar baluri şi patinaj de agrement pe lac, ci erau şi concursuri sportive internaţionale de mare valoare. „Era patinaj artistic, patinaj viteză, dar şi ceea ce nu vedem astăzi, patinaj cu obstacole. În pozele care se văd în expoziţie se văd multe detalii din perioada respectivă. Cam aceasta este fascinaţia gheţii din Clujul de altădată".

De la vernisajul expoziţiei au lipsit tinerii, însă cei mai în vârstă au devenit nostalgici la vederea fotografiilor care surprind exact activităţile pe care le aveau ei atunci când erau tineri.

„Era foarte frumos atunci şi erau nişte ierni mai grele decât acum, cu zăpadă mare, lacul îngheţa şi patinam cu fraţii mei, cu cei doi fraţi. Atunci nu aveam patine de-astea cu ghete, erau cu şurub şi se puneau pe papuc. Trebuia să facem cu schimbul, le deşurubam de la mine, le dădeam fratelui meu să facă o tură, după aia celuilalt frate, după aia iar eu. Se întâmpla să mai cadă patina de pe picior şi ne învineţeam, dar nu mergeam acasă. Ne plăcea aşa mult că mai stăteam încă o tură şi încă o tură. Era frumos că mai mergeam şi la pationuarul din spatele bicericii cu două turnuri cum îi spuneţi acuma. Era mai aproape şi era frumos şi acolo. Este plăcut să revăd aceste fotografii frumoase din vremurile alea. Sunt reuşite, cu zăpada de care acum ducem lipsă. Nepoţii noştri nu mai ştiu de iarnă. Acum altfel este situaţia, se duc în tabără la schi", a povestit o doamnă cu zâmbetul pe buze căreia i se citea nostalgia în ochi.

Imaginile sunt deosebite, nu doar datorită locurilor în care au fost făcute, ci datorită atmosferei care fie accentuează austeritatea unui spaţiu, fie reuşeşte să dea o notă de basm unui cadru.