Doru Pop: “Sunt un dinozaur care citeşte”

Doru Pop: “Sunt un dinozaur care citeşte”
Specialist în mass-media, lector la Facultatea de Teatru şi Televiziune şi iniţiator al Festivalului de Film Studenţesc de la Cluj, Doru Pop a acordat un interviu neconvenţional pentru ZIUA de CLUJ.

Doru Pop vorbeşte despre festivalul ajuns la cea de-a cincea ediţie, calitatea sa de "project manager", pasiunea pentru cărţi şi relaţia lecturii cu mediul virtual, cu care aparent intră în conflict.

Cum a pornit ideea festivalului de film studenţesc de la Cluj?
Am vrut să facem un festival de film studenţesc unde să putem arăta ce se întâmplă la Cluj. De aici a pornit bulgărele de zăpadă încât astăzi am ajuns să avem un festival internaţional al filmului studenţesc, cu invitaţi din străinătate, cu premii foarte mari, cu studenţi care au fost premiaţi la FFest şi care au ajuns regizori cunoscuţi pe plan naţional şi internaţional.

Ai predat mai mulţi ani la Jurnalism şi ai lucrat în acest domeniu. Cum ai făcut trecerea la domeniul cinema?
Background-ul meu este cel de ziarist. Când am revenit din SUA, unde am plecat în anul 2000 cu o bursă, jobul meu de la Facultatea de Jurnalism nu a mai fost disponibil, iar Facultatea de Teatru şi Televiziune dorea să creeze o nouă specializare, care era aceasta de cinematografie. Decanul de atunci, Liviu Maliţa, m-a întrebat dacă vreau să mă implic în acest proiect şi aşa a început partea instituţională a muncii mele, în care mi-am asumat partea de mangement al acestei noi instituţii, pentru că Universitatea Babeş-Bolyai nu avea o şcoală de cinema.

Ai coordonat mulţi ani ediţia zonală a Ziarului Financiar. Cum ai intrat în acest proiect, având în vedere că ai o formaţie de filolog?
Am făcut un stagiu de un an la New York, unde am fost bursier Fulbright, şi m-am întors ca asistent la Facultatea de Jurnalism, am fost între timp ziarist la Ziarul de Cluj, am contribuit la crearea primului departament cultural al unui ziar local, după aceea am făcut un master în SUA (2001-2003). Când m-am întors, am preluat povestea aceasta cu facultatea, iar Ziarul Financiar a apărut între timp.

Eşti absolvent de litere, ai făcut un master în jurnalism şi un doctorat la filosofie, ai coordonat un ziar economic şi predai la cinematografie. Cum se împacă toate astea?
Calitatea mea principală este aceea de a coordona proiecte, nu neapărat pe un domeniu anume. Acum am un alt proiect în derulare, un proiect european, în valoare de 300.000 de euro. Am creat prima platformă virtuală de predare paneuropeană, European Virtual Academy, în care cinci universităţi europene lucrează împreună şi predau cursuri în comun. Iată un alt proiect pe care îl gestionez, l-am construit. Eu am identificat această nişă de piaţă culturală, academică, piaţă care nu este acoperită, şi am început să lucrez în această direcţie.

Ai şi două bloguri specializate, de cărţi, respectiv de cinema. În ce idee le-ai creat?
Am considerat în momentul respectiv, când le-am iniţiat, că nu există în România astfel de bloguri, specializate pe anumite domenii. Existau tot felul de bloguri generaliste, nu exista un blog de cinema, care să treacă dincolo de dimensiunea jurnalistico-cronicară. Eu încerc pe blogul meu să ofer şi contexte culturale, să explic de ce un film funcţionează într-un anumit mod, care este background-ul lui ideologic.

Genericul blogului de cărţi este "Citesc, deci exist". Este atât de esenţial să citeşti?
Da, mi se parte fundamental. Ceea ce ne deosebeşte de animale nu este abilitatea noastră de a comunica, deoarece păsările comunică, de asemenea, între ele, şi nici măcar abilitatea noastră de a crea semne vizuale, de a face fotografii sau filme, pentru că sunt unele animale care au o înfăţişare atât de frumoasă încât orice tablou apune lângă ele, dar nici un animal până acum din lumea naturală nu a reuşit să-şi transmită cunoştinţele în scris.

Cât de mult citesc acum cei cu care intri în contact, studenţii, să zicem?
Din păcate, cititul nu mai este o practică socială curentă, spre deosebire de acum 30-40-50 de ani, când cititul şi scrisul erau şi forme de recunoaştere a poziţiei sociale. A fi scriitor era egal cu a fi cineva în societate. Or, în societăţile contemporane, care sunt ideografice, ale văzului, nu ceea ce citeşti şi scrii te valorizează, ci ceea ce se vede pe ecran despre tine. Trăim într-un moment când se produce declinul importanţei pe care această abilitate o are în societate. Din acest punct de vedere, sunt un dinozaur, un dinozaur care citeşte. Eu sufăr dacă nu citesc. Mie mi se pare că a fi om în principal este egal cu a fi capabil să citeşti şi să înţelegi ceva ce ţi-a transmis altcineva care nu este din spaţiul tău, din timpul tău, din cultura ta

Când citeşti?
De cele mai multe ori, în weekenduri, vineri, sâmbătă, duminică. Am ore întregi când numai asta fac.

Dar, totuşi, ai şi familie.
Da, am două fete. Ştii ce este interesant? Că eu citesc împreună cu copiii mei. Citim fiecare, în camera mare. Fiecare stă în locul lui, eu într-un loc, fiica mea mai mare are fotoliul ei unde citeşte. Ea citeşte, de exemplu, Robinson Crusoe, dar este un timp comun de citire. (...) Dacă tu îi înveţi pe copiii tăi să stea cu telecomanda în mână şi să butoneze la "Lacrimi de iubire", ăsta este modelul tău cultural. Pentru mine nu acesta este modelul cultural.

Ce te pasionează?
Îmi place să scriu. Asta îmi place cel mai mult, să scriu scenarii de film, cărţi, romane. Unele sunt în lucru de ani buni. Am demarat un proiect de scriere online, un roman colectiv, dacă vrei, science fiction. A doua mare plăcere este să mă uit la filme, la un anumit tip de filme. Îmi place să mă dau cu motocicleta. Mi-am achiziţionat acum un an o motocicletă. Acum e frig, dar de obicei ies în zona Ciurila, înspre Cheile Turzii, Făget, împreună cu nişte prieteni.

În acelaşi timp eşti ancorat şi în ceea ce înseamnă virtual, activitatea pe calculator.
Dar nu se exclud, dimpotrivă. Eu cred că o mare parte din ceea ce noi practicăm ca citit se mută în zona virtuală. Eu însumi am o tabletă grafică unde am o mulţime de cărţi pe care le citesc. Deci o mare parte din cititul pe care îl practicam în mod tradiţional îl fac în mod virtual.

Zic unii că dispare intimitatea.
Dispare intimitatea cu foaia scrisă. E adevărat şi de multe ori simt nevoia să mă întorc la foaia tradiţională, dar ele nu se exclud, se completează şi mai ales pentru copiii care s-au născut odată cu internetul. Suportul tehnic al tabletei mă face să cred că este un viitor pentru citit şi că scrisul şi cititul nu vor muri.

Doctorla Facultatea de Filosofie

Absolvent al Facultăţii de Litere a UBB, Dou Pop a efectuat un master la Universitatea din South Carolina, SUA, şi a obţinut doctoratul la Facultatea de Filosofie cu o lucrare despre filosofia culturii vizuale, sub coordonarea profesorului universitar Aurel Codoban. Doru Pop este din 2004 lector la Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB, calitate în care a iniţiat Festivalul Internaţional de Film Studenţesc, ce se desfăşoară în aceste zile. A lucrat în mass-media, a coordonat câţiva ani ediţia de Transilvania a Ziarului Financiar şi a publicat cărţi în domeniul media şi imagini vizuale.

 

 

Comenteaza