Avocatul Poporului: ”dacă nu există presa, nu mai există nimic!”

Principiul după care se ghidează Gheorghe Iancu, pus în funcție din 1 octombrie, este ”Avocatul Poporului către cetățeni și nu invers!”. Astfel, acesta a mers, pe parcursul lunii decembrie, într-un tur de forță prin mai multe județe, printre care și Clujul, unde este birou teritorial, ce acoperă și Sălajul, Bistrița-Năsăud și Maramureș. Profesorul de drept constituțional Gheorghe Iancu a acordat un amplu interviu pentru ZIUA de CLUJ în care vorbește despre reformarea instituției, despre măsurile luate în primele două luni de mandat, despre activitatea Avocatului Poporului, problemele legate de proprietate cu care este invadat de oameni și motivul pentru care nu s-ar întoarce în magistratură, unde a lucrat muți ani ca procuror și judecător.

Cum de ați avut această inițiativă de deschidere a Avocatului Poporului față de presă și față de public?

Foarte bună întrebare și-mi pare bine că s-a pus de la început. Atât practica, cât și doctrina în domeniu spune că eficacitatea activității unei asemenea instituții, veche de pe la 1713, depinde de două lucruri: de personalitatea celui care realizează așa ceva și de perceperea activității de către cetățeni. Cât privește prima condiție, sigur că este realizată datorită faptului că o persoană poate fi numită de cele două camere ale Parlamentului numai dacă îndeplinește niște condiții prevăzute în constituție destul de dure, adică de judecător la Curtea Constituțională. Și ca urmare este asigurată această calitate, prin urmare nu o discut eu. Cea de-a doua problemă este cea pe care noi lucrăm acum, care nu s-a realizat. Personalități au fost. Cea pe care nu s-a lucrat este perceperea pe care activitatea lui o are între cetățeni întrucât sarcina principală este de apărare a drepturilor cetățenilor și, ca urmare, dacă nu este perceput ca al doilea lui argument, atunci instituția nu există așa cum nu a existat înainte de 1 octombrie.

Reproșați ceva predecesorilor?

Nu reproșez nimic. Îmi reproșez numai mie dacă nu am făcut ceva după 1 octombrie. Principalul mijloc prin care perceperea se realizează corespunzător este presa. Și dacă nu există presă, nu mai există nimic. Nu există nici instituția, nici activitatea, nici apărarea drepturilor. Asta facem noi acum, într-un tur de forță peste tot la birourile teritoriale și la celelalte județe, am fost și la Buzău, mă duc la Baia Mare. Facem turul acesta de forță pentru ca perceperea pe care trebuie să o aibă cetățenii față de instituție să se realizeze, să se concretizeze.

Credeți că cetățenii cunosc atribuțiile avocatului poporului, făcând o apreciere în urma petițiilor pe care le primiți?

Eu știu o statistică din anul 2009. 50 la sută știau de insituțe și jumătate din ăștia 50 la sută știau ce atribuții are, ca urmare este evident că e necesar să umblăm pe acest aspect al perceperii, al doilea aspect al eficacității instituției. De aia suntem aici. Un rol foarte mare îl voi avea birourile teritoriale, motiv pentru care am făcut și un regulament care nu exista pentru organizarea activității lor.

Ce-ați găsit în instituție când ați ajuns pe funcție?

În primul rând vreau să vă spun că n-am găsit fonduri. Erau aproape finalizate. Cred că era interesant să fi împărțit sumele pe fiecare trimestru să vedem. Eu cred că ar fi trebuit să se gândească cei dinainte la ceea ce urmează să facem noi, dar ne-am descurcat să știți. În al doilea rând, am găsit o lipsă destul de accentuată de organizare a birourilor teritoriale și nu numai, ci și a unor compartimente de la sediul central. Nu știau cu cine lucrează. Ei sunt tot funcționari publici parlamentari cum sunt asimilați toți, ca și cei de la sediu, adică un conilier de aici este identic cu unul de la sediul central. Nu știau cu cine lucrează, unii considerau că sunt independenți, alții spuneau că lucrează direct cu avocatul poporului, alții colaborau cu ceilalți consilieri de la centru, adică era un fel de haos. Haoul ăsta l-am eliminat prin acest regulament, care, printre altele, a stabilit că toate atribuțiile pe care le are instituția se realizează și la centru și la birourile teritoriale absolut la fel, scopurile intituției sunt aceleași, birourile teitoriale făcând parte componentă, nu subordonată instituției. Ca activitatea să meargă corespunzător, fiecare din cei patru adjuncți ai mei au primit câte patru birouri teritoriale în coordonare. Astfel am descentralizat activitatea, căci ei lucrează mai ușor în teritoriu. Principiul meu este avocatul poporului către cetățeni și nu invers. De-aia ne ducem peste tot, de-aia acordăm mare atenție autosesizărilor, anchetelor, rapoartelor speciale, care presupun activitatea noastră către popor și nu neapărat să stăm să așteptăm petițiile. Urmărim, după aprobarea bugetului, să înființăm o direcție specială pentru birourile teritoriale cu care să lucreze, adică să formeze o direcție în cadrul instituției, toți cei 31 de funcționari să se simtă și ei în componența acestei instituții, nu aruncați pe nu știu unde. Și nu în ultimul rând, încercăm să reorganizăm teritorial birourile. În județele unde nu există sediu, vom face puncte de lucru. Spre exemplu la Cluj mai există trei județe pe care le acoperă biroul teritorial. Va fi câte o persoană în acele județe, înafară de cele de la Cluj. Vom dori să organizăm birourile pe opt regiuni teritoriale, alea economice ale Uniunii Europene, unde să fie câte două birouri, în felul acesta cuprinderea problemelor va fi mult mai mare.

Din cât ați apucat să vă uitați pe activitatea precedentă a avocatului poporului, s-a lucrat efectiv?

Datorită noii orientări pe care eu am comunicat-o membrilor birourilor teritoriale, a crescut numărul autosesizărilor, anchetelor, controalelor prealabile, rapoartelor speciale. Aproape toți din teritoriu au început să ne trimită într-o frenezie propuneri pentru așa ceva. Spre exemplu în petiții se reclamă foarte mult dreptul la proprietate, astfel a crescut numărul de autosesizări pe dreptul de proprietate. Apoi la dreptul a informare la fel. În trecut, înainte de octombrie astea aproape că nu existau, iar statisticile le veți găsi pe noul nostru site.

Cu ce instituții țineți legătura?

Cu prefecturile, pentru că la nivel local este cel mai înalt nivel la care ne putem adresa, dacă primarii sau celelalte autorități nu realizează ceea ce trebuie să se realizeze.

Care ar fi cel mai des reclamată instituție?

Toate instituțiile legate de proprietate. Sigur că mai există și altele legate de dreptul la informare sau la un nivel de trai decent. La accesul la Justiție, să știți că avem foarte multe sesizări în legătură cu parchetele și Justiția, dar nu sunt în primul rând. În principal este acea autoritate de reconstituirea dreptului de proprietate. Am stat de vorbă cu șeful autorității și mi-a spus că au probleme mari de personal și că dosarele zac în sertare. La justiție avem probleme legate de termenul rezonabil, te tergiversări, mai puțin de procesul echitabil. Spre exemplu într-un anumit județ cineva a fost condamnat definitiv cu toate că răspunderea penală era prescrisă. Este incredibil și acum noi suntem în proces de verificare a acestei situații ca să vedem ce facem. De aceea noi încercăm, înafară de sesizarea Curții Constituționale și a instanțelor de contencios administrativ, să eliminăm recursul în interesul legii, care înseamnă hotărâri contradictorii, și să-l înlocuim cu recurs în reformare tocmai pentru asemenea situații când prin hotărâri s-au încălcat flagrant drepturile. Propunem Înaltei Curți să le reformeze pentru că nu este posibil ca un om să fie condamnat după un an de la data la care s-a împlinit prescripția la pedeapsa cea mai mare datorită tergiversării rezolvării procesului, adică nerespectându-se termenele rezonabile. Noi nu intrăm pe fondul cauzei, dar intrăm pe procedură și credeți-mă că pe dreptul la un proces echitabil sunt puțini care comentează așa ceva. Eu am scris o carte despre așa ceva în 2003, unde am descris ce înseamnă termene rezonabile și un proces echitabil.

"Schimbați primarii sau schimbați legea!"

Cum puteți forța comisiile locale de împroprietărire?

Eu am spus răspicat. Am și lucrat la legea 18 a fondului funciar din 1991. De acolo a pornit necazul cel mai mare. După părerea mea, și atunci am spus-o foarte clar, nu primarii trebuiau împuterniciți să aprecieze dacă e posibil să dea terenul sau nu. Lăsând la o parte că orice reformă agrară de la noi a durat cam 50 de ani. Și cea din 1864 și cea din 1921 și asta de acum la fel pentru că nu știm să gândim. Această situație din 1991 s-a transferat până astăzi, iar primarii, care sigur că domină acele comisii, fac ceea ce consideră ei că trebuie să facă, nu știu dacă abuziv sau nu. Dar din cauza multitudinii de procese se pare că ar fi cam abuziv. Ce putem face sau ce facem noi? Dar procedura durează. Sigur că ne adresăm primarului vizavi de ce s-a întâmplat, iar următorul eșalon este prefectul. Dacă noi considerăm că lucrurile nu stau bine, ori facem un raport special ori facem o anchetă ca să vedem de ce s-a întâmplat treaba asta, ori facem ca urmare a anchetei un raport special pe care noi îl prezentăm Guvernului și Parlamentului, iar acolo lucrurile stau altfel. Problema este să nu fie o chestiune de bani, căci criza există și o recunoaște toată lumea. Când nu este vorba de bani și de regulă nu este de bani, ci de management prost, cum ne-am dat seama toți, să știți că lucrurile se rezolvă. Dar e greu să treci de orgoliile locale, nu mândrie. Mândria intervine când ești jignit, orgoliul este o trăsătură de caracter, iar în Ardeal orgoliile astea sunt mai accentuate decât în Oltenia sau în altă parte. Și atunci sunt multe probleme legate de orgoliile locale, de problemele locale care se perindă de la legea 18 din 1991. Luptăm cum putem, n-am ajuns încă la Parlament, dar până la urmă o să ajungem să spun lucrurilor pe nume: schimbați primarii sau schimbați legea! Cum legea e greu de schimbat pentru că nu poate să producă efecte retroactive, atunci mai rămâne o singură măsură și o voi spune dacă este cazul.

Văd un om hotărât..

Păi originile mele sunt sârbești. Sunt jumătate sârb, jumătate ardelean, copil de moț.
Cum de ați hotărât să preluați această funcție?
Când eram procuror, lingeam dosare de ajunsesem să am degetele cu răni, iar când am trecut la secția civilă a fost și mai rău căci dosarele erau și mai și. Am intrat cu completele la Curtea Supremă la primele contestații la candidaturile la președinție când era Rațiu. Pot să vă fac istorie din acest punct de vedere. Eram trei procurori de ședință, unul a murit. Am ieșit din procuratură din cauza banilor, că nu știam ce o sa urmeze. Nu m-aș întoarce în procuratură pentru că poate că mi-aș pierde mâna de profesor. Norma mea de bază e la facultate, nici acum nu este la avocatul poporului, și a fost tot timpul. Eu sunt profesor de fapt, unii îmi spun ministru, nu știu cum. Eu sunt întâi și întâi profesor. Este funcția pe care mi-a dat-o ministrul învățământului prin ordin și aia nu mi-o retrage nimeni. Astealalte o fi, mâine nu, e altă treabă. Nu mai mă duc procuror sau judecător și din cauza la ceea ce văd astăzi că se întâmplă. Noi formăm alt corp de magistrați decât cei care există astăzi, credeți-mă!. Nu vreau să jignesc lumea, nu mă refer la toți pentri că de exemplu am întâlnit un procuror general la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești un om excepțional, un om care gândește. Asta ne trebuie nouă. Gândirea la români. Dacă începem să gândim lucrurile se vor schimba și material în țara noastră. Și mai sunt și alte motive, nu are rost. Poate și libertatea care aș avea-o, sunt multe..Dorințele mele sunt legate de materia pe care o predau și avocatul poporului face parte din dreptul constituțional. Orice jurist are gândul să ajungă într-o instanță corespunzătoare. Dacă dumneavoastră știți care este instanța corespunzătoare materiei mele, ăla este scopul meu final și cred că e firesc să fie așa.

Câte anchete proprii au fost inițiate?

În momentul de față sunt în jur de 10 pe două luni octombrie-noiembrie, iar în perioda ianuarie-septembrie a fost una. În decembrie se mai adaugă. Autosesizări erau în primele două luni 18, iar în timpul dinainte niciuna.

Ce v-a făcut să aveți o părere rea despre ceea ce se întâmplă acum în procuratură?

În primul rând sincer vă spun că este o opinie, nu neapărat o părere formată. Este o opinie care am constatat-o și eu din ceea ce spune presa. Eu nu mă duc la parchet. Eu compar ceea ce făceam noi cu foarte multă seriozitate cu aplombul ăsta tineresc care există astăzi. Să știți că medicii, popii și magistrații, de activitatea lor depinde viața unor oameni. Am senzația astăzi că oamenii aceștia nu se gândesc la așa ceva. Nu gândesc că dacă pronunță sau fac un rechizitoriu greșit s-ar putea să-i ia viața unui om. Eu zic că tot oameni sunt și procurorii și judecătorii.