“Hedda Gabler” sau în intimitatea unei drame umane

Cele câteva zeci de spectatori care asistă la cel mai nou spectacol propus de Teatrul Maghiar participă de aproape, şi la propriu, şi la figurat, la desfăşurarea dramelor umane zugrăvite de dramaturgul Henrik Ibsen în piesa "Hedda Gabler", pusă în scenă în sala Studio a instituţiei de Andrei Şerban. Cunoscutul regizor motiva alegerea unor spaţii mai restrânse de joc, mai intime, cu audienţe mai puţin numeroase, prin dorinţa de a recrea puntea de comunicare între actori şi spectatori, care s-a deteriorat în ultimul timp şi care, conform spuselor sale, e dificil de regăsit în sălile foarte mari. Într-adevăr, aflaţi la distanţă de doi-trei metri de protagonişti, spectatorii sunt ţinuţi în intimitatea poveştii din "Hedda Gabler". Ce le e dat să vadă? Decorul (semnat Carmencita Brojboiu) este mai degrabă minimalist, dar select, cu câteva piese de arhitectură sau mobilier maiestuoase, într-o anumită măsură asemănător cu cel din "Strigăte şi şoapte", dar cu o culoare predominantă, verdele, spre deosebire de roşul de atunci.

Regizorul optează pentru o montare fără pauză, deşi durata reprezentaţiei poate îngădui acest lucru, însă opţiunea sa sporeşte concentrarea şi conectarea la subiectul poveştii. Spectacolul e alertat de giumbuşlucurile şi prezenţa de spirit a lui Jorgen Tesman (Bogdan Zsolt), tânăr intelectual cu aspiraţii la avansare profesională, dar nu nepărat genial, devenit în montarea lui Andrei Şerban un soi de măscărici. Gesturile sale stârnesc deseori râsul, fiind în fapt o întruchipare a stângăciei personajului, faţă de care Hedda (Imola Kezdi) manifestă cel mult atitudinea unui partener, dar nu a unei soţii.

Universul ei intim îi rămâne străin lui Tesman. De altfel, Ibsen menţionează într-una din notele sale că prin alegerea titlului, ce reprezintă numele de dinainte de căsătorie al Heddei, intenţia sa era de a arăta că ea trebuie privită, ca personalitate, mai degrabă ca "fata tatălui ei" decât în calitate de soţie a lui Tesman. Influenţa tatălui Heddei asupra acesteia e subliniată de regizor prin introducerea vocii tatălui (redată de Jozsef Biro), generalul de armată Gabler. Andrei Şerban a explicat că, asemeni celor "Trei surori", Hedda suferă efectele malefice ale "prejudecăţilor cazone, ale conformismului rigid şi sufocant şi ale unei autorităţi exclusiv masculine".

Andras Hathazi poate fi urmărit într-o postură şi înfăţişare mai atipice pentru el - "Judecătorul Brack", un soi de june "înfipt" din punct de vedere social, ce tânjeşte după Hedda, în timp ce în rolul "Ejlert Lövborg" debutează într-un spectacol de Andrei Şerban actorul Ervin Szucs. Csilla Varga joacă în dublă ipostază, a mătuşii Julie - cu o interpretare foarte veridică, respectiv a prostituatei "O la la", în timp ce Enikö Gyorgyjakab dă viaţă Doamnei Elvsted, personaj ce în a doua variantă a distribuţiei actoriceşti este interpretat de Aniko Petho. După patru repetiţii cu public săptămâna trecută, "Hedda Gabler" va avea premierele astăzi, de la ora 20:00 (distribuţia I), şi mâine, de la aceeaşi oră (distribuţia a II-a).