Foto „Profesorul Infinit” – atelierul care mută educația din prezent spre viitor: Cum să predăm pentru 2046, nu pentru vineri

Aproximativ o sută de profesori clujeni au participat la atelierul „PROFESORUL INFINIT: Cum să predăm pentru 2046, nu pentru vineri”, un program care a provocat cadrele didactice să regândească rolul educației dincolo de rezultate imediate și să redescopere sensul profund al meseriei de dascăl.

Evenimentul a fost organizat sâmbătă, 16 mai, de Asociația Sinaxa Educațională, în parteneriat cu ISJ Cluj și Colegiul Ortodox „Mitropolitul Nicolae Colan”, și a propus o abordare diferită asupra educației: una care depășește presiunea notelor și a evaluărilor imediate.

Formarea a fost susținută de domnul Cătălin Bîrsan, practician în educație nonformală și dezvoltarea competențelor socio-emoționale, în prezent  angajat al Ministerului Educației și Cercetării. Cu peste 4.000 de ore de training și o experiență bogată în lucrul cu profesori și comunități educaționale, acesta a propus o abordare experiențială a procesului de învățare. Activitatea s-a desfășurat și cu sprijinul unei platforme online interactive, care a facilitat implicarea activă a participanților, exercițiile aplicate și reflecția colaborativă.

În centrul atelierului s-a aflat ideea „jocului infinit”, inspirată din volumul The Infinite Game de Simon Sinek. Participanții au analizat diferența dintre „jocul finit” al școlii tradiționale — dominat de note, ierarhii și competiție rigidă — și „jocul infinit” al educației, în care procesul de formare continuă este mai important decât rezultatul imediat.

Miza atelierului a fost reevaluarea rolului pe care dascălii îl au în formarea unei generații care va ajunge la maturitate peste două decenii, dincolo de presiunea rezultatelor imediate și a evaluărilor de moment.

Participanții au explorat una dintre distincțiile centrale ale programului: diferența dintre un „joc finit" - cu reguli fixe, jucători stabiliți și un câștigător declarat la final - și un „joc infinit", în care regulile se pot adapta, scopul este să continui să joci cât mai bine și cât mai mult timp posibil. Educația, prin natura ei, aparține celei de-a doua categorii. Un elev care reușește la un examen nu a „câștigat jocul" - a atins doar o etapă dintr-o călătorie care continuă toată viața.

Pe parcursul întâlnirii, participanții au analizat în oglindă „capcanele finitului" - axarea exclusivă pe note, performanța de moment, competiția rigidă - în contrast cu „deschiderea infinitului", o viziune în care educația devine un proces continuu de formare a caracterelor, construit pe relații de încredere, reziliență și mentorat pe termen lung.

Un alt moment esențial al întâlnirii l-a reprezentat conceptul de „Just Cause” – cauza dreaptă a fiecărui profesor. Participanții au fost provocați să răspundă la întrebări esențiale despre vocația lor: de ce predau, ce impact vor să aibă și cum pot influența vieți dincolo de catalog și statistici.

Atelierul a conturat și trei direcții fundamentale pentru o educație „infinită”: construirea încrederii în școală, transformarea competiției într-o rivalitate demnă, bazată pe învățare reciprocă, și curajul de a renunța la metode care nu mai servesc scopului educațional profund.

La final, fiecare profesor și-a formulat propriul „crez didactic”, ca expresie a misiunii personale la catedră.

Participanții au descris experiența ca pe un moment de reconectare cu vocația și sensul profesiei, vorbind despre „lumină”, „încredere”, „respect” și „speranță”.