Votul de ieri, din Consiliul Local, în urma căruia Sorin Apostu a devenit primar interimar (23 de voturi pentru, două împotrivă, ale liberalilor Cătăniciu şi Chira, şi două nule, din partea sa şi a liberalului Teo Peter) este ultimul dintr-un lung şir de non-combaturi de care pot fi acuzaţi, cel puţin la nivelul municipiului Cluj-Napoca, atât membrii PSD, cât şi cei ai UDMR.

Titlul ilustrează prea puţin ceea ce urmează să expun mai jos. Pentru cei care încă sunt dispuşi să-şi amintească de o Românie în care clasa politică gândea, dar şi arăta altfel, am să ilustrez acest editorial cu o poză de arhivă obţinută prin amabilitatea colegului meu Tiberiu Fărcaş. (Foto Iorga şi Argetoianu).

Decapitarea ministrului Gabriel Oprea pune un diagnostic pe momentul politic actual.

A fost suficient ca, pe o piatã a constructiilor, cei care au luat credite de la bãnci sã nu poatã întoarce împrumutul, pentru ca acele bãnci sã anunte iminenta prãbusire.

De obicei, o formaţie medie sau mai înaltă a unei persoane creează în aceasta un anume fel de raportare la dimensiunea spirituală a existenţei, la nevoia conectării la ceea ce este mai durabil şi consistent în viaţa unei comunităţi.

De mai bine de patru ani, analiştii politici şi jurnaliştii atrag atenţia că PSD-ul nu are nici viitor politic la Cluj. Ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce?

Ideea unui blat electoral la alegerile parţiale pentru Primăria Cluj-Napoca, în care PSD şi UDMR să se predea democrat-liberalilor, în sensul în care să nu-şi pună candidaţi ori să-şi desemneze unii doar de ochii lumii, a apărut justificată în contextul în care atât Uniunea, cât şi social-democraţii au pretenţii la nivel local de la PDL.

Pupincurismul la români este tehnică, dar pentru unii se apropie de artă.