Dintre sutele de proiecte importante propuse de arhitecţii clujeni în ultimele cinci decenii, puţine au avut şansa de a fi materializate. ZIUA de CLUJ a făcut o selecţie a celor mai spectaculoase idei care au eşuat de-a lungul timpului din diverse motive, aşa cum sunt ele înfăţişate în volumul "Cluj-Napoca în proiecte - 50 de ani", apărut în acest an. Multe au eşuat definitiv, însă câteva dintre ele mai pot fi implementate, chiar şi parţial.
Canotaj la aeroport. În studiul din 1996 "Someşul Mic şi implicaţiile lui în dezvoltarea aeroportului" s-a dat posibilitatea creării unei baze nautice prin scurtcircuitarea a două meandre ale râului. "S-au demarat acţiunile pentru lungirea actualei piste a aeroportului, la 3.500 m, ceea ce presupune şi o deviere a Someşului Mic. Oare nu este o bună ocazie ca această schimbare a albiei să fie şi un bun prilej de a realiza o bază de canotaj?" (Vasile Mitrea)
Canalul Morilor. Mai demult existau mai multe mori pe acest canal. Studiul întocmit în 1964 prevedea realizarea unor oglinzi de apă, revitalizarea canalului care ducea la Moara de Hârtie. Iniţial a existat o ecluză prin care se alimentau canalele cu bazinele cu gheaţă din zona Parcului Rozelor, iar canalul deversor din vecinătatea fostei fabrici de basmale a fost acoperit prin realizarea unui bloc cu 3-4 etaje adiacent străzii Pandurilor.
Muzeul oraşului. Ideea de creare în vecinătatea Cetăţii Austriece de pe Dealul Cetăţuii a unui muzeu al oraşului sau al arhitecturii a apărut în anii '90, pentru a profita de turul de orizont oferit de pe creastă. De sus, prezentarea municipiului se putea face foarte uşor. Tot în acea perioadă Academia de Muzică era în căutarea unui amplasament pentru un nou sediu, născându-se conceptul "Muzica deasupra oraşului". Versantul sudic, regândit în deceniul 6 al secolului trecut pentru evadarea de agrement din aglomeraţia de ziduri din nucleul istoric, a lăsat locul unei zone insalubre de locuinţe.
Promenadă spre Hoia. În anii '60 ai secolului trecut, creasta dealului Ceăţuia-Hoia putea fi parcursă ca un traseu de belvedere de la Cetatea Austriacă până la str. I. Neculce, care include printr-o bretea şi Muzeul Etnografic, respectiv un parcurs de 3,5 km, având mereu spre sud o panoramă a oraşului. În deceniile 8-9 a început campania caselor de vacaţă, a celei de-a doua reşedinţe, iar creasta s-a aglomerat cu îngrădituri, chioşcuri de weekend, iar apoi au apărut locuinţe definitive. "S-a pierdut atunci un alt atu, numai pentru că schiţele de sistematizare şi administraţia nu au avut în vedere calităţile sitului." (V. Mitrea)
Oazele Mănăşturului. Reţeaua hidrografică putea deveni o sursă de oferte. La sud de Someşul Mic există opt afluenţi: Gârbăului, Calvaria, Popii, Ţiganilor 1, Ţiganilor 2, Becaş, Murătorii, Zapodie. Pentru evitarea inundaţiilor s-a propus să se creeze mici bazine de retenţie, rezultând multe oglinzi de apă ce puteau să se constituie în microclimate sau oaze de atracţie (cu apă şi vegetaţie) în cadrul extensiei rezidenţialului şi a sistemului de spaţii verzi. Propunerea hidrologului Magda Fazekas nu a fost preluată în schiţa de sistematizare, autorităţile preferând canalizarea acestor cursuri de apă.
Expo Flora. La începutul deceniului 8 Administraţia Parcurilor şi Străzilor (APS) voia să intre în competiţie cu Anuala Lalelor din Piteşti şi a comandat un studiu de amenajare. Proiectul nu se va realiza din lipsă de fonduri, în timp ce unul dintre pavilioanele centrului expoziţional va prelua temporar funcţia de Autogara Est. Ulterior apar în groapa Mărăşti o biserică de lemn, un pavilion-depozit, iar o parte din teren este concesionat unui investitor privat.
Rozarium. Studiul APS din deceniul 7 viza amenajarea Parcului Rozelor ca o prezentare a lumii trandafirilor şi a unui amfiteatru în aer liber. Locaţia aleasă avea meritul că, renunţându-se la depozitele de gheaţă îngropate, se puneau la dispoziţie două cuvete pentru viitoare oglinzi de apă. Urmează operaţiuni de expropriere în favoarea primăriei, iar terenul ajunge în proprietatea Tehnofrig, iar după 1990 încep revendicările, retrocedările şi diverse proiecte imobiliare şi sportive. Fostele lacuri au fost umplute cu pământ.
Promenada pe Someş. După 1989 s-a pus problema mutării abatorului pentru a crea o promenadă de-a lungul Someşului Mic, iar primăria vrea să schimbe destinaţia în zonă verde. Un plan urbanistic zonal propune însă transformarea fostei incinte a abatorului într-un centru financiar care nu devine realitate din cauza apariţiei crizei. În schimb, apare o benzinărie. Piaţa nu mai are şanse de a deveni un spaţiu public cu prestanţă, însă spaţiul degajat de construcţii şi vecinătatea Grădinii Feroviarilor rămân oportunităţi tentante.
Eurogara. Biroul Planwerk a întocmit în 1993 un proiect de restructurare a zonei gării, pe 4 ha, dar acesta nu a interesat primăria. "Piaţa s-ar putea redefini prin transformarea actualei peluze dintre gara mică şi gara mare într-un obiectiv de focalizare a interesului (devenind cap de perspectivă pentru axul Horia), fie prin realizarea unei dale multifuncţionale deasupra zonei de staţionare a trenurilor, fie restructurând o parte din frontul sudic şi angajarea în compoziţie a zonei castelului de apă." (V. Mitrea).
Centrul de cercetări medicale. În anii '60 s-a întocmit un studiu tehnico-economic pentru realizarea unei policlinici teritoriale amplasată în vecinătatea clinicilor universitare pentru a beneficia de o cooperare interdisciplinară, iar în etapa a doua să se realizeze centrul de cercetări medicale şi să se degajeze spaţiul până la Calea Moţilor pentru asigurarea accesului ambulanţelor. Intenţiile au rămas la faza de propuneri desenate.
Autostrada Est. "Cum de s-a acceptat ca autostrada să treacă pe la vest de Cluj, când soluţia logică ar fi fost pe la est?! N-ar fi fost nevoie de ocolitoarea sud-est, n-ar fi fost nevoie de autostrada urbană, s-ar fi inclus în circuitul economic, pe post de preuzinal, sutele de hectare sărăturoase din zona Boju, s-ar fi racordat toată zona Dej-Gherla şi mai departe, spre nord-estul Transilvaniei. Era loc de industrie şi un bazin imens de muncă. Unde mai pui că aici se întâlnea autostrada cu calea ferată." (V. Mitrea).
Ştrandul Clujului. Pe cele 10,5 ha cedate acum magazinului Cora, plus alte 5 ha, foste ale Regiei Domeniului Public, se propunea în anii '70 construirea unui ştrand al oraşului, cu bazine olimpice de înot, trambuline de sărituri, tobogane cu apă, lac pentru înot cu plajă de nisip, centru pentru nudişti, centru complex de bazine şi sport pentru copii, centru pentru sporturi (tenis, baschet, volei, fotbal, handbal), suită de restaurante-terase, baruri, cafenele şi cofetării, un mare parcaj de câteva sute de locuri racordat la nodul denivelat şi legătura cu Grigorescu. Peste 50% din suprafaţă urma să fie luciu de apă şi zonă verde, cu poieni şi plantaţii. S-a construit discoteca Sun, iar zona verde a fost ocupată de prăvălii.
Stadionul Zorilor. Propunerea era de creare a unui complex sportiv ce urma a fi atât pentru studenţii din Observator, cât şi a întregului cartier Zorilor Sud 1. Acesta includea un stadion de cartier (de dimensiuni olimpice), cu pistă de atletism, un complex de terenuri de tenis, handbal, baschet, volei sau minifotbal. Zona era prevăzută cu piscină, restaurant şi vestiare pentru toată lumea.
Bazinele curgătoare. Ideea expusă în 1988 viza înfiinţarea unui ansamblu în jurul unei importante zone libere formată din spaţii de joc şi sport sub patronajul şcolii, spaţii de recreere publice, având ca piesă centrală un izvor cu debit mare ce urma să fie captat şi amenajat sub forma unei suite de bazine curgătoare. Izvorul este undeva vizavi de Spitalul de Recuperare.
Piaţa Timotei Cipariu. Imobilul urma să constituie sediul politico-administrativ al judeţului Cluj. "Clădirea cu 15 etaje era gândită, înainte de a fi cap de perspectivă, ca element semnal pentru toată piaţa, cu grijă deosebită în amplasarea şi stabilirea înălţimii pentru a nu intra în concurenţă cu turnurile bisericilor înalte din zonă." (Emanoil Tudose). Cele patru clădiri prevăzute urmau să primească pe rând razele soarelui de dimineaţă până la apus. Propunerea nu a fost avizată de comunişti.
Piaţa primăriei. Proiectul pieţei urbane trebuia să întregească inelul de circulaţie din jurul centrului istoric. Necesita demolarea câtorva clădiri din zona estică faţă de str. V. Alecsandri şi mutarea pe alt amplasament a clădirii monument istoric de pe str. A. Iancu nr. 1. Rezultau un inel de circulaţie cu patru benzi împrejurul centrului istoric al oraşului, spaţii urbane, amplasamente de dotări. Tudose remarcă faptul că între timp au apărut un garaj nou, un bloc vizavi de fabrica de bere, un canal colector pe str. Bariţiu, linia de tramvai, garaje, pietonale, stadion, iar canalul care alimenta cu apă lacurile din Gheorgheni a fost astupat, deci proiectul nu mai e de actualitate.
Dinozaurul de Dâmboviţa. Conceptul propunea recrearea peisajului de pe str. Dâmboviţei prin alăturarea a două artere comerciale suprapuse, peste care să fiinţeze spinarea "dinozaurului", adică marcarea rupturii dintre cele două terase ale Someşului cu rupturi înalte. În capătul acestor străzi, cu rolul de a marca intrarea în Cluj, ar fi fost pavilionul expoziţional din Mărăşti. "De când mă ştiu, Clujul mereu mi l-am imaginat drept un dinozaur cu şira spinării accentuată de o suită de clădiri înalte, care ar fi putut marca firescul dezvoltării urbane în strânsă interdependenţă între situl natural (Valea Someşului) şi cel făcut de om." (E. Tudose).
Telecabina spre Cetăţuie. "Aria pe care care s-a amplasat BCR Cluj a fost studiată anterior în vederea amplasării staţiei de transport pe cablu, ca punct de plecare pentru realizarea unei relaţii cu multiple avantaje, din oraş spre zona de sus, Cetăţuia" (Aurelian Buzuloiu). Arhitectul sugerase în anii '70 crearea Parcului Cetăţuii, cu terase în cascadă, teatru de vară, alei pentru îndrăgostiţi, cu becuri doar la capăt - pentru intimitate.
Catedrala episcopală. Varianta construcţiei rămase doar pe planşetă a lui Buzuloiu urmărea recompensarea istorică şi repunerea în drepturi a Bisericii Unite cu Roma prin focalizarea catedralei greco-catolice din multiple direcţii: str. A. Iancu, Calea Turzii, Bd. N. Titulescu.
Locuinţele-cascadă de pe Cetăţuie. Studiul realizat în 2007 de Daniela Stanca exploata terenurile în pantă de pe deal cu trei tipuri de locuinţe: cascada clasică, duplexuri înşiruite şi cascada covor. "Sperăm ca printr-o expoziţie pe care dorim să o prezentăm primăriei să sensibilizăm oficialităţile locale în vederea realizării măcar parţiale a acestor preocupări." (Adriana Matei).
Insula culturală. Smaranda Todoran a susţinut la Paris o lucrare de diplomă care propunea un spaţiu polivalent de manifestări culturale şi posibilitatea ocupării întregii insulei ocupate azi de Camera de Comerţ şi Industrie, un centru muzeal de artă contemporană, un spaţiu cultural pe frontul ce continuă clădirea Metropol. Ansamblul reia tema unei pasarele pietonale de traversare din zona Bariţiu, pe care o leagă de o piaţetă ce constituie punctul de plecare a traseului ascensional spre Cetăţuie.
Turnul administrativ. În faţa edificiului propus spre nord, până la Casa Învăţătorului, a fost propus noul sediu politico-administrativ al Clujului. Clădirea înaltă de birouri sugerată în 1983 de Radu Spânu se înscria pe axa urbană formată din Catedrala Adormirea Maicii Domnului şi Teatrul Naţional. Soluţia a fost trimisă la Bucureşti, dar evenimentele ulterioare au împiedicat finalizarea proiectului, iar în 1993 spaţiul a fost destinat construirii catedralei greco-catolice.
Noul centru civic. Arhitectul Adrian Borda sugera amplasarea acestuia între str. Piteşti şi Piaţa Mărăşti, pentru manifestări publice sau adunări populare. Piaţa principală, programată pe noua stradă ce trebuia înfiinţată, era completată de sala polivalentă şi de locuinţe cu dotări la primele două niveluri. "Criza profundă în care a intrat sistemul comunist a întrerupt continuarea şi aprofundarea acestei intervenţii urbane majore. Amplasamentul studiat prezintă în continuare un potenţial semnificativ în extinderea zonei centrale", susţin autorii.
Pietonalele Mănăşturului. "Cartierul permite transformă şi asimilări. Dezvoltarea unei a doua reţele de trasee, predominant pietonale, creează între zonele distincte relaţii spaţiale şi funcţionale. Apar spaţii potrivite pentru amenajarea unor funcţiuni lipsă, cum ar fi pieţe, magazine, spaţii de joacă şi de parcare", conform Biroului Planwerk. Una dintre propuneri este ca suprafeţele cuprinse între blocurile tip bară cu patru etaje să fie date în folosinţă apartamentelor de la parter, pentru amenajarea de grădini private, alei semipublice, spaţii comune pentru locuitori.
Centrul pietonilor. Faza a doua a proiectului Planwerk include pietonalizarea laturilor est şi vest ale Pieţei Unirii şi reorganizarea circulaţiei. Pe latura de est este prevăzut un aliniament de tei, sub care să fie grupate locuri de odihnă. Ca dotări apar copertine pentru staţii de autobuz, cadre de afişaj pentru Muzeul de Artă, cişmele, un pavilion info amplasat în zona toaletei publice.
Cartierul apei. Propunerea vizează extinderea zonei centrale în perimetrul dintre Someş şi străzile Traian-Decebal. Măsurile prioritare sunt amenajarea unui cartier subcentral, crearea staţiei de tren urban Gara Centrală, crearea locurilor de muncă pentru servicii, amenajarea Pieţei Gării, conectarea străzilor, deschiderea promenadei urbane pe str. Traian, realizarea unui pod nou, orientarea parcului de pe str. Oaşului spre Someş, amenajarea Parcului Feroviarilor şi orientarea lui către râu, edificarea parcelelor pregătite pentru reconversie, asigurarea trecerii, crearea staţiei S-Bahn Clujana şi amenajarea Pieţei 1 Mai.
Cartierul Lomb. Suprafaţa avută în vedere de Biroul Arhitectonica în 2008 pentru cartierul-satelit pe Dealul Lomb era de 267 ha, acesta fiind văzut ca nou pol al devenirii oraşului ca zonă metropolitană. Cartierul urma să cuprindă 5.700 de locuinţe, dintre care 3.200 semicolective şi 2.500 colective, loturi de teren viabilizat oferite consiliului local, campus universitar, pol de cercetare, hoteluri, supermarket, policlinică, parcuri, grădini de cartier, piscină, aquadome, club, parcuri sportive, oglinzi de apă. "Ne exprimăm convingerea că prin voinţa politică a CL şi vizionarismul investitorului, prin imaginaţia proiectanţilor, prin execuţia de calitate cu materiale şi tehnologii la zi, valoarea urbanistică a zonei va fi pusă în evidenţă." (Marcel Crişan). Proiectul nu a mai fost realizat.
Cartierul Tineretului. Trebuia să înglobeze pe Dealul Sf. Gheorghe o populaţie de 12.500 de persoane. Locuinţele propuse de Atelier FKM erau în terasă, în ciorchine, cuplate şi individuale, apartamente penthouse, dar şi de tip social, loturi spre vânzare, iar printre dotări figurau centru de conferinţe, centru expoziţional, centru de business, primărie, poliţie, administraţie publică, două şcoli. Printre atracţii se numărau fântâni, bazine, cursuri de apă, skatepark, bikepark. Ulterior, proiectul a fost abandonat şi va fi înlocuit de un parc fotovoltaic.
Strada filarmonicii. Propunerea viza un ansamblu de clădiri de 14.000 mp. Urma să apară o arteră nouă, perpendiculară pe str. Năvodari şi Bd. 21 Decembrie, cu o lăţime de 7 m. Cele patru clădiri prevăzute erau Filarmonica, Centrul de Restaurare, Centrul de Conferinţe, Casa Artelor. "Muzica, artele plastice, locate în clădiri, librării, tarabe cu cărţi, flori, mâncăruri tradiţionale, dansuri vor agrementa parcursul străzii însorite." (Mihaela Agachi). Varianta aceasta pentru Centrul Cultural Transilvania nu a întrunit majoritatea juriului, fiind preferată cea a VAAL Arhitectură, Popp & Asociaţii şi Midinstal.
Lucrare voluminoasă
Cartea "Clujul în proiecte" cuprinde lucrări din ultimii 50 de ani ale mai multor arhitecţi locali, fiind finanţată de către Uniunea Arhitecţilor din România, prin fondul de timbru. Autorii acesteia sunt Vasile Mitrea, Emanoil Tudose, Aurelian Buzuloiu, Adriana Matei, Gheorghe Elkan, Radu Spânu, Amalia Gyemant, Lucia Raiciu, Adrian Borda, Sorin Scripcariu, Dana Vais, Lucian Popa, Marcel Crişan, Mihaela Agachi, Mircea Dinculescu, Eugeniu Pănescu, Planwerk, Atelier FKM.
