“Ogoare și grădini ale clujenilor au devenit, din nefericire, case”

Orașele trebuie să își creeze consilii de cartier care să țină permanent legătura cu administrația locală pe partea de urbanism, prin mediatori și facilitatori, dialog pentru care autoritatea trebuie să aloce resurse, susține arhitectul Eugen Pănescu.

“Floreștiul încă produce efecte negative pe scară rulantă, iar la Cluj-Napoca, terenuri agricole s-au transformat în locuințe de o calitate îndoielnică”, a subliniat specialistul clujean, în cadrul conferinței „Planul urbanistic general (PUG) - planificare teritorială participativă”.  

• “Mă bucur pentru orașele care au terminat sau se pregătesc să finalizeze documentația pentru PUG care este parte a strategiei de planificare a unei unități administrative; continuitatea e importantă. Acest cumul de reguli și de aplicare în planul teritoriilor de strategii trebuie făcut foarte atent, văzând care este situația acelei localități și să pună viitorul într-o formă construită și planificată. PUG nu poate fi responsabil nici pentru lucrurile cele bune, nici pentru cele proaste, pentru că este numai un instrument care pune strategia pe teren. În orașele mari lucrează împreună peste 100 de oameni, timp de câțiva ani, la un asemenea document".
• "În PUG se pun probleme precum traficul, zonele verzi, conflictele de densitate, de înghesuială, lipsa dotărilor de cartier, patrimoniul - de multe ori moștenire degradată sau maltratată prin intervenții. Alte teme evitate în agenda publică sunt planificarea în interes public, una dintre cele mai văduvite deoarece acesta nu este suma intereselor private. Sunt și probleme de taxare, la noi este complet ruptă de planificarea urbană. Lipsesc din dezbateri gestionarea resurselor, a terenurilor, care la noi par resurse nesfârșite, pe care poți să faci absolut orice, oriunde. PUG e cea mai bună ocazie să se discute ceea ce se întâmplă real, partea de nemulțumiri și de nostalgii; când ne uităm la orașul de acum 100 de ani și ni se pare că era cu mult mai frumos”.

"Instituțiile stau pe datele publice precum cloșca pe ouă"

• "Digitalizarea în acest domeniu înseamnă că datele actuale trebuie culese mai ușor și să fie accesibile, prin conectarea bazelor de date ale instituțiilor, nu să stea pe ele precum cloșca pe ouă și să vor să le împărtășească nimănui, dar pentru care solicită taxe, tarife. Dacă primești datele, ce faci cu ele, iar aici trebuie să fie o potriveală a capacităților tehnice, degeaba se discută de Sistemul Informațional Geografic (GIS), dacă fie primăria nu îl are sau laboratorul nu îl face. Înainte de elaborarea PUG, consultarea publicului poate oferi posibilitatea de a se afla părerea orașului: se fac machete tridimensionale ca să vezi efectul legilor. Părți esențiale pot să fie ilustrate, iar aceste date nu trebuie adresate doar profesioniștilor: digitalizarea ne privește pe toți, ca să înțelegem ce se întâmplă în oraș, nu să discutăm despre mere și pere”.
• “Planificarea era un apanaj al autorității publice, regimul comunist o impunea fără consultare, fiind un delict. Rezervele față de planificare erau foarte puternice în anii ’90, când nu aveai voie să vorbești despre așa ceva, fiind catalogat ca un om al regimului trecut. A fost un vid total în care orașele au trebuit să lucreze cu schițele de sistematizare din socialism încă 10 ani. Apoi au apărut PUG-uri pe o perioadă foarte scurtă în orașe, comandate de minister, multe de calitate foarte îndoielnică. A fost o evitare și o eludare a planificării; trebuia să servești toate interesele, publice și private. Am "reușit", după ’90, să facem mai prost decât în anii cei mai negri ai socialismului, au început să apară nemulțumiri și revolte".
• "O nevoie a planificării este cerută acum de societate în general și un moment bun de a vedea ce s-a produs și cum se face mai bine. Partea de administrație și cea profesională au dat de multe ori chix total în a-și respecta aceste responsabilități, de a avea curajul să impună această calitate în urbanism. Lucrurile acestea se aplică și la investitorii privați, chiar la cei mici. Trebuie să existe un efort continuu în oraș de a purta un dialog, chiar dacă e neplăcut sau pe teme incomode pentru a putea pune o bază solidă, altfel devine foarte complicat”.

Pledează pentru consiliile de cartier

• “Pentru bunăstarea tuturor comunicarea trebuie să fie continuă. În multe orașe societatea civilă este organizată ca să poarte acest dialog urban, dar autoritatea trebuie să aloce resurse de personal, de timp și financiare pentru că tot acest dialog consumă și e nevoie de persoane antrenate, de mediatori, de facilitatori comunitari, profesioniști care se ocupă cu aceste procese de traducere pentru societatea civilă, de a face urbanismul ușor de înțeles. Ea trebuie să fie foarte ușor de ilustrat: dezbaterile nu se fac cu oricine, ele trebuie organizate".
• "La Timișoara am dat de un tip de organizare care a ajutat foarte mult, prin acele consilii de cartier, cu un sistem de alegeri pentru a desemna reprezentanți ai comunității: consiliu și președinte. Acestea aveau un dialog constant cu primarul, o dată pe lună, culegeau temele, bune-rele, din cartier. Au folosit mult și la PUG pentru că s-a putut alege critici, păreri, laude. Tipul acesta de consilii de cartier se practică mult în străinătate, în problemele de regenerare urbană, fiind însoțite de contracte de cartier, o formalizare între instituție și comunitate. Nu te poți uita mereu la afișele lipite de avizier sau să stai cu ochii pe website-ul primăriei!”.

Florești, efecte negative pe bandă rulantă 

• “În oraș sunt multe comunități și fiecare are un interes, cuvânt care se cam evită, fiecare trebuie adus în față. Acestea să fie transparente și se discute pe față, nu prin spate. Interesele trebuie dezbătute, chiar dacă ele sunt conflictuale. Dialogul urban trebuie să producă încredere că aceste discuții se pot purta politicos, transparent, continuu, într-un anumit ritm. La Cluj există forma de participare publică denumită Centrul de Inovare și Inițiativă Urbană".
• "Aceste metode care trebuie făcute nu numai de 20 de municipii, ci și de celelalte 83 care să își găsească instrumentul de a produce încredere și optimism în public, nu să fie discuții mereu în formă negativă. Sunt exemple bune ce pot fi urmate de alte orașe - ele încep să comunice între ele, politicienii și consilierii locali preiau aceste teme. Comunicarea trebuie să se poarte în comunități, la fața locului, țări avansate fac acest lucru: cartierel devin centre unde se dezbat aceste probleme, cu facilitatori, comunicatori urbani în conexiune permanentă cu comunitatea”.
• “În Cluj, Floreștiul produce încă efecte negative pe scară rulantă. Localitățile noastre s-au dezvoltat într-o logică incompletă și șchioapă, care a avut în vedere ceva opus interesului public și calității. S-a folosit o cultură funciară nepotrivită și neurbană - ogoare și grădini care au devenit, din nefericire, casele unor oameni. Acest lucru a permis apariția unor zone, în orașele noastre, lipsite de calitate. Utilizatorul, cumpărătorul a fost forțat, dar și neobișnuit cu unele lucruri care au produs catastrofe cu greu sau imposibil de reparat”.

Conferința organizată de platforma Urban Talks a dezbătut problema PUG și implicarea populației în actualizarea lui, folosind urbanismul participativ ca instrument pentru alegerea celor mai bune soluții de planificare sustenabilă a teritoriului. Invitații au dezbătut modele și bune practici, concepte despre implicarea comunității. Ei au discutat despre PUG ca ingredient esențial pentru reglementarea sustenabilității orașelor din motive politice, sociale, economice, de sănătate publică, biodiversitate, dar și implicarea comunității în probleme emergente, precum dezvoltarea durabilă și reziliența teritoriului.