Document: cauzele distrugerii pădurilor din România

 
FAP este o organizaţie nonguvernamentală care are în componenţă membri ai Academiei Române, ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Societatea Inginerilor Silvici din România, Confederaţia Consilva, Asociaţia Constructorilor Forestieri, Asociația Pensionarilor Silvici, Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România şi a înaintat memorii Președinției și Guvernului României.
 
Din punct de vedere al suprafeței acoperite cu păduri, România, cu 6,4 milioane ha, este a șaptea putere forestieră a Uniunii Europene. Din punct de vedere al calității pădurilor (biodiversitatea speciilor forestiere și starea fitosanitară a pădurilor), în anii ‘90 ocupa un onorant loc doi în ierarhia țărilor Europei. Această poziție a fost pierdută din cauza apariției în sectorul silvic privat a fenomenului de distrugere a pădurilor. În sectorul silvic privat sunt neadministrate silvic, implicit nepăzite, peste 500.000 ha păduri, din care 400.000 ha distruse, iar alte 100.000 degradate și expuse distrugerii. 
 
Situația forestieră din ultimii ani a apărut în contextul în care la nivelul Comisiei Europene nu există o autoritate forestieră (un directorat general sau un directorat) care să monitorizeze activitatea și să aibă competențe în a stabili strategiile și politicile forestiere la nivel comunitar. În 2011 s-a înființat Consiliul Forestierilor Europeni, o organizaţie care are 58.000 membri din 12 țări, printre care și România. 
 
Potrivit documentului, cauzele distrugerii și deprecierii pădurilor sunt politizarea sectorului silvic, nerespectarea și neaplicarea prevederilor legii de către autorități, retrocedările ilegale de păduri, neaplicarea managementului forestier durabil în toate pădurile țării, necorelarea legislației silvice la reglementările europene din domeniul forestier și neconsultarea și neluarea în considerare a propunerilor Academiei Române, Academiei de Științe Agricole și Silvice, organizaţiilor nonguvernamentale, a organizațiilor profesionale din sectorul silvic la elaborarea proiectelor de acte normative vizând acest sector. Procesele de distrugere și degradare a pădurilor au luat amploare mai ales în sectorul silvic privat, în ultima perioadă constituind o amenințare și pentru pădurile din sectorul silvic de stat. 
 
În 16 martie, FAP a prezentat cauzele majore ale distrugerii și degradării pădurilor, stabilind și propuneri de soluții  pentru stoparea acestor fenomene: politizarea sectorului silvic ce a determinat apariția corupției, neaplicarea managementului forestier durabil în toate pădurile și cultivarea unor interese de grup. O soluție privind depolitizarea sectorului silvic poate fi întâlnită în UE și constă în crearea unei autorități naționale pentru silvicultură (apolitică, de specialitate și de prestigiu). 
 
Alte probleme depistate sunt nerespectarea și neaplicarea prevederilor Codul Silvic, de către autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, retrocedarea ilegală a pădurilor. Retrocedarea ilegală a fost cauzată și facilitată de interpretarea şi aplicarea greşită a legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, neluarea în considerare a legilor de expropriere efectuate de stat până la apariţia regimului comunist, nepromovarea de către ministerul de resort care a răspuns de silvicultură a modificărilor necesare eliminării confuziilor din legile de reconstituire a dreptului de proprietate, neluarea în considerare de către autoritatea publică a propunerilor societăţii civile în vederea stopării retrocedărilor abuzive. 
 
Propuneri au fost transmise de FAP ministerului în 2010. „Sunt cunoscute cazurile de retrocedări ilegale față de care FAP a luat atitudine: retrocedarea de 62.757 ha pădure către un așa-zis urmaș al boierului Preda Buzescu în județul Buzău; retrocedarea a 9.008 ha pădure în Bacău unor descendenți ai familiei Negropontes; retrocedarea a 6.500 ha păduri în Bacău descendenților familiei Stirbey; retrocedarea a 43.227 ha păduri în Bacău urmașilor familiei Ghika; retrocedarea a 130.000 ha păduri în Mureș și Alba urmașilor grofilor Banffy, Kemeny, Bethlen, Farkas, Elteto; retrocedarea a 166.813 ha păduri către Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei; retrocedarea a 62.682 ha (de 10 ori mai mult decât avusese proprietarul) în Bihor; retrocedarea a 6.000 ha păduri în Alba către unele persone fizice și unități de cult ale Bisericii Ortodoxe; retrocedarea a 11.144 ha păduri în Timiș către Asociația Societatea Forestieră Anonimă Nădrag”.
 
Pentru stoparea distrugerii pădurilor, cauzată de retrocedările ilegale de terenuri forestiere, FAP a propus mai multe măsuri legislative. „Pentru a accede la noi împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială, și în contextul crizei financiare și al neperformanței unor întreprinderi publice sau unor echipe manageriale, Guvernul a promovat OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, transmițând deciziei politice găsirea unei soluții de salvare a întreprinderilor publice falimentare și posibilitatea de a dispune de soarta unor regii sau companii naționale eficiente.
 
În ceea ce privește implementarea ordonanţei, se constată că, în loc să fie luate în considerare, prioritar, cele 59 de întreprinderi publice (regii, companii cu capital majoritar de stat) care au pierderi an de an, sunt vizate întreprinderi foarte puternice, care au avut an de an profit, cum ar fi Regia Națională a Pădurilor. În acest mod, Romsilva este obligată să aplice guvernanța corporativă ca formă de management, ceea ce poate determina în timp nesusținerea financiară a funcțiilor ecologice și sociale ale pădurilor, funcții neaducătoare de profit, dar necesare atât pentru evitarea și atenuarea efectelor inundațiilor, viiturilor, torenților, alunecărilor de teren, schimbărilor climatice, deșertificării, cât și pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației României”, se specifică în memoriu. 
 
Propunerile Secției de Silvicultură din cadrul Academiei Române, precum și propunerile FAP pentru legea de modificare a Codului Silvic au vizat obligativitatea amenajării tuturor pădurilor României, neacordarea de facilități la scoaterile definitive din circuitul forestier și găsirea unor soluții pentru susținerea industriei românești de prelucrare a lemnului, având în vedere că pădurile sunt bun de interes național și trebuie folosite în interesul țării.