Preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu, povesteşte culisele organizării festivalului de film din Cluj din anii anteriori. Astăzi trebuia să înceapă ediţia din 2020, amânată de panidemia de coronavirus.
De vreo 18 ani încoace, în ultima vineri din mai am cam următoarea rutină: trezire pe la 9.00 (wow, dormit 5 ore, record!), verificat prognoza (fuck, iar ploaie), whatssupuri, mailuri. Dus ritualic lung. Mic dejun pas. Cafea to go superbună de la una din cafenelele hip din centru. CASA TIFF. Glume cu fetele de la Guest. Nu e instalata masa lunga de la acreditări. "Ionut, cind o să o punem?
A inceput festivalul.” „Unde e Adela?” Precis are ceva curs sau aleargă un cros. Mănînc ceva dulce de la colege. Vorbim de hoteluri și cazări. “A venit Giurgiu, iar ne schimbă tot” – par să zică ochii fetelor. „Da, modificăm, evident și trimitem la Eximtur”. Ies afară, ceva nu e bine la pavoazarea fațadei. Nici pe hol. „Unde e Zino (Eugen Tămaș)?” A venit între timp mocheta. Unii o lipesc. „Dar de ce fix acu’ la prînz fac asta?” O iau pe Adela și merg într-o tură de locații. Le salut pe doamnele de la cinema „Florin Piersic”, cred că sunt aproape aceleași de la ediția 1, precis au fost ieri la coafor. Ioana Calin arată tip-top, totul e sub control. La Victoria, 30 de oameni în sală la un film rusesc pe la ora 13.00. OK. Gabriela Bodea mă prelucrează, ceva nu e în regulă cu promovarea. Nu e de acord cum gîndește generația asta tînără, dar asta e, e la putere. O întreb ce face Pușa și dacă vine deseară. Mergem și la cinema Mărăști, nu e nimeni acolo, lacătul pus. Voluntarii vin mai încolo. La Piața Unirii e hardcoreală. Toți lucrează în viteza 5.
Oana s-a contrat cu Sebastian, pe teme inginerești sau de prelucrarea lemnului, într-o oră se vor împăca. Înapoi la Casa TIFF. „Adela, ai sunat la oamenii cu prognoza de la aeroport?” Da, zice Adela, „o să plouă pe la 3, poate si pe la 7, e un front, dar nu se știe încă dacă o să treacă sa nu.” Lumea deja mă sună dacă ne mutăm din Piață sau nu. Nu. Se chibițează în birou pe seama proverbialului meu noroc, adică precis nu va ploua. Kata Pop stă la taclale cu șoferii, tot văd fețe cumva noi, dar nu mai știu dacă au fost și anul trecut sau dacă memoria mea e praf. Merg la fetele de la Welcome Package-uri, nu au cataloage. “Ionuț, unde sunt cataloagele? Au venit totuși de la București” „Da, dar duba a venit la 5 dimineața și le-a lăsat în cort”. Pfff. Comunicarea asta mă omoară. Adică lipsa ei. Alina e pe pilot automat, e bine să nu o superi. Trece pe lîngă mine precum Speedy Gonzales.
Hordila ne arată că au sosit promoționalele, și-a ales deja (primul, as usual) cele mai faine modele și culori. Me jealous, o face într-adins. Mă sună presa. Late lunch la DaPino. Cu Chirilov, zombie, dar relaxat. Prosecco. Vis! Ies pe străzi, Clujul începe să se anime, voluntari cu badge-uri cară afișe, bannere. Tuns, glume cu Raul. X nu și-a găsit invitația, Y ar mai vrea 2 locuri, Z vrea să știe dacă poate veni la recepția de după film. "Diana, mai fă 2 plicuri”. „Adela, ce mai zic ăia cu vremea?” „Pare că frontul ăla de seară nu mai vine sau se oprește la Apahida și dacă o să plouă va fi scurt dar pe la 7”. Deci o să putem face deschiderea în Piață. La Guest a adus cineva căpșuni, în fine mănînc și eu căpșuni într-o lună în care n-am prea avut timp de asta. Renate îmi aduce aminte că am live în Piață cu Vasile de la TVR. „OK, dar după aia nu mai vreau să vorbesc cu nimeni.”
Bag somn. O oră. Perdele trase. Iar duș. Sms la Adela să mai vedem cum e cu vremea. Accuweather si YR se bat cap în cap. Nu știu cu ce să mă îmbrac. N-am cremă pentru pantofi. Telefoanele sună dar nu mai răspund. Îmi scriu niște idei despre ce voi vorbi deseară în Piață. Ideile principale, cum ar veni. Plec cu Gelu în Piața Unirii unde e deja puhoi de oameni. Cozi la intrare, cozi la ultimele bilete. Pfff, chiar a început nebunia. Beau un pahar de vin. Aproape 3000 de oameni în Piața Unirii. Mă gîndesc la fotografi și la ce poze mișto o să scoată. Speechuri, promo-uri, Emil Boc, Chiri, surprize. La 22.00 începe filmul. Stau să-l văd să simt publicul. La final, mergem la Casa TIFF să sărbătorim începutul. Povestesc cu oamenii din presă, cu prietenii alor mei, cu colegi de liceu. E seara cea mai liniștită din toate cele care o să mai vină. Văd vreo 2-3 oameni care știu că o să mă țină mult de vorbă. Cum scap? Se face 01.00, zic că plec acasă da’ îmi dau seama că e o idee proastă. Se face 02.00. Mno, servus!
P.S. Azi, vineri 29 mai, am de citit un scenariu și un treatment, am un Zoom la 12.15, altul la 16, la prînz ceva treabă la birou și seara ceva de vorbit la TV despre proiecții în aer liber și drive-inuri. La Cluj, cică plouă as usual între 12-18. Frontul persistă. Adela cred că se suie pe pereți sau e la vreun maraton. La 20.45 Piața Unirii va fi însă goală, la fel și sălile de cinema sau terasele. Știu însă o zi, dar o să v-o spun săptămîna viitoare, cînd Clujul va respira TIFF din nou, cînd ecranul gonflabil uriaș din Piață se va ridica și el din nou și cînd, mai puțini și mai distanțați, dar în mai multe locuri, vom aniversa 19 ani de festival.
