Sâncrai, capitala dansurilor din Ardeal (galerie foto)

Într-o comună clujeană are loc, de 20 de ani, o tabără de dansuri şi muzică populară la care vin oameni din toată lumea.

În toiul verii, cine ajunge în Sâncrai, Kalotaszentkiraly, cum se cheamă în maghiară, la vreo 60 de kilometri de Cluj, se simte ca în străinătate. Comuna e animată, plină de utilaje care sistematizează cursul de apă, grupuri de oameni trec preocupaţi, dar surâzători pe şosea şi pe uliţe, din multe părţi poţi auzi muzică şi zgomot de dansuri populare maghiare, din acelea în care se tropăie voiniceşte.

Sâncraiul arată mai degrabă ca un sătuc elveţian, cu locuitori prosperi, un spaţiu de vilegiatură, mai ales datorită pensiunilor aflate la tot pasul. De fapt, în prima săptămână din august, de 20 de ani încoace, la Sâncrai are loc Tabăra internaţională de dansuri şi cântece populare maghiare, la care vin din toată lumea oameni care vor să înveţe jocul sau cântul de prin zona Călatei. “Tabăra este organizată de Fundaţia Archivum încă din 1991 şi, de-a lungul timpului, au participat la ea oameni până şi din Japonia sau Argentina”, explică primarul Sâncraiului, Poka Andras.

Edilul local e mândru de evenimentul pe care-l găzduieşte, ca şi de faptul că, pentru a doua oară, comuna a primit titlul de cea mai curată localitate a judeţului sau că are proiecte finanţate din fonduri europene. Poka susţine că dezvoltarea agroturismului local, implicit a comunei, s-a petrecut concomitent cu tabăra de dansuri. “Anul acesta au venit aproape 300 de oameni. Tabăra începe în prima duminică din august, seara, şi se încheie sâmbăta, când e gala, cu finaliştii concursurilor de dans şi interpretare”, informează primarul. El ţine să precizeze şi că trupa de dansuri a Sâncraiului va merge, în curând, la Dealu, în Harghita, unde se ţine întâlnirea Asociaţiei Localităţilor care poartă numele “Sfântului Crai”, “Szentkiraly”, adică al regelui Ştefan cel Sfânt, legendarul suveran maghiar.

Participanţii la tabără sunt împărţiţi după “expertiza” pe care o au. La Căminul Cultural, unde ne conduce întâi primarul Poka, exersează “mediu avansaţii”. În sala plină sunt câteva zeci de perechi, cărora instructorul le explică mişcările ceardaşului, după care cursanţii repetă “la rece” vreo 10 minute. Abia apoi urcă pe scenă muzicanţii-acompaniatori, căci se joacă numai pe muzică “live”, şi începe adevărata învăţare.

“Elevii” sunt foarte serioşi şi conştiincioşi, de toate vârstele şi din multe ţări europene. Anul acesta, participanţii vin din Germania, Spania, Olanda, Danemarca, SUA, Franţa, Ungaria şi România, aflăm de la Nemeth Ildiko, unul dintre organizatori. Tabăra este şi un prilej de instruire a copiilor din regiune, care se adună, în august, la Sâncrai. “Avem 194 de copii. Nici nu mai avem ecusoane pentru fiecare”, spune zâmbind Nemeth Ildiko. Tot de la ea aflăm că decanul de vârstă participant are 63 de ani, iar mezinul abia 3.

La grădiniţă, doamnele stau pe prispă şi învaţă versurile unui cântec tradiţional, în timp ce bărbaţii exersează fecioreasca în sală, transpirând din belşug. Printre ei se află şi câteva femei mai îndrăzneţe, care tropăie cu sârg. Sunt începătorii, ne spune Poka Andras. În drum spre terenul de sport, unde cântă cei mai mici participanţi la tabără, preşcolari, cu părinţii alături, trecem printr-o zonă de corturi. Astfel de zone se văd prin tot satul, iar într-un colţ există chiar şi câteva duşuri “de campanie”. Dintr-un cort iese un tânăr cu vioara în spinare.

“Vreau să învăţ de la lăutarii de aici. N-am mai fost niciodată în Ardeal, dar am aflat de la prieteni de această tabără. Învăţ vioara, nu e foarte greu”, ne potoleşte el curiozitatea. Se numeşte Ujj Zsombor Pal şi vine de la Budapesta, unde e student la Conservator. Instrumentiştii studiază într-unul dintre corpurile şcolii locale. La începători, tabla e plină de note muzicale, iar instructorul bate cadenţat cu arcuşul în ea. Grupa de avansaţi se descurcă deja foarte bine, după cum confirmă lăutarul-instructor Vincze Istvan din Huedin.

“Profesioniştii” dansurilor, avansaţii, rup podeaua sălii de sport, în ciuda zăpuşelii zilei de vară. Perechile se schimbă des, la comanda familiei de instructori din Mera. “Trebuie să poţi dansa cu oricine, nu doar cu nevasta”, clarifică primarul Poka desele schimbări de partener ale cursanţilor.

La intrarea în sală stă un domn la vreo 50 de ani, care vorbeşte o engleză de britanic sadea. E budapestan şi el însă. “Sunt aici cu familia, cu soţia şi cu cei doi copii. Copiii dansează deja într-o formaţie acasă, aşa că i-am adus ca la un fel de pregătire profesională. De curând am început şi eu cu soţia să dansăm şi ne place”, declară zâmbitor Ferenc Gondi, şi el aflat în premieră la Sâncrai. Pe drumul de întoarcere spre primărie, vedem un domn care plimbă un căţel exotic şi lăţos.

E şi el din tabără, se vede după ecuson. “Am venit să învăţ dansuri, dar mi-am scrântit un picior”, ne arată Kilyenfalvi Gabor alifiile tocmai cumpărate. Austriacul a venit la Sâncrai cu fiul său. “Nu e foarte greu, dar nici foarte uşor, trebuie să repeţi”, sintetizează el activitatea taberei. Plecăm din Sâncrai pe la prânz. Cursanţii au luat o pauză, pregătindu-se de masă. Gulaşul miroase îmbietor la grădiniţa preschimbată în sală de mese.

De la munte la câmpie

Un eveniment similar cu cel de la Sâncrai va avea loc, săptămâna viitoare, la Răscruci. “Evenimentul de acolo e dedicat muzicii din Câmpia Transilvaniei. O să avem melodii ungureşti, româneşti şi ţigăneşti”, dezvăluie Nemeth Ildiko, principalul organizator. Invitaţii speciali sunt lăutarii din Pălatca. Şi festivalul de la Răscruci are deja 19 ediţii, mai adaugă dna Nemeth.