Cu ani în urmă, reactionam la nesăbuita depreciere a Franţei din percepţia unor oficiali de la Bucureşti. Reproşul pretinsei "luări a tainului" de către un demnitar francez devenise oarecum paradigmă.

Cine ia decizii în România actuală se află în fața alternativei: să continue abordarea din ultima decadă sau să procedeze la reconstrucție? Ambele variante au avocați.

Istoria tragediei de la Auschwitz - a cărei încheiere lumea civilizată o rememorează în 27 ianuarie 2015 printr-o reuniune a unor personalități internaționale la fața locului - este deja scrisă. Ceea ce se discută este în principal interpretarea ei.

Nu ai totdeauna răgazul să citeşti înaintea unei călătorii, cum recomanda George Călinescu. Îţi rămâne, în acest caz, avantajul întâlnirii neatinse de experienţele altora cu locurile respective. Aşa mi s-a întîmplat recent, odată ajuns la Xiamen (China), pentru a participa, ca „senior consultant", la conferinţa globală a Institutelor Confucius (Embrace a New Decade of Confucius Institute).

Una dintre marile înnoiri ale culturii moderne provine din expansiunea cercetării istorice a căii pe care Isus din Nazaret a devenit Isus Hristos.

Un refren însoţeşte reflecţiile geopolitice din ultima decadă: după ce, în 1989, revenise în prima linie, Europa unită ar fi trecut în linia secundă a decidenţilor în lumea de astăzi. Iată câteva opinii de referinţă.