Dar obiecţia vine, evident, de pe un nivel mai avansat al democraţiei decât cel conceptualizat de Norberto Bobbio.

La Cluj, Emil Racoviţã, de exemplu, avea conştiinţa severã a acestui fapt, ca şi, de altfel, Iuliu Haţieganu, care arãta cã anvergura unei universitãţi se mãsoarã în ipotezele, teoremele, teoriile care ies din laboratoarele ei.

După ce la ora 16, acum 9 zile, pe crawl-urile televiziunilor de ştiri se insera desecretizarea convorbirilor dintre procurorul Nastasiu şi teroristul Hayssam, au trebuit doar două ore pentru ca Preşedinţia României să iasă cu un comunicat prin care Băsescu respingea propunerea liberalilor privind nominalizarea senatoarei de Cluj Norica Nicolai pentru Justiţie.

După testul scrutinului pentru generalele din 2004, după referendumul pentru demiterea transformată în întărire a preşedintelui Băsescu şi după ultimul test al euroalegerilor, orice observator al scenei politice poate trage concluzia că edilii locali au un rol-cheie în alegeri. Rolul acestor vectori de imagine locali, primari sau preşedinţi de consilii judeţene influenţează prin propria lor prestaţie votul concetăţenilor spre partidele din care ei fac parte.

Am arătat că miza alegerilor locale din Cluj se mută dinspre Primărie, unde Emil Boc câştigă la pas după toate probabilităţile, spre Consiliul Judeţean şi prima poziţie a acestei instituţii. Nici mizele secundare nu sunt însă de neglijat, pentru că acestea se vor constitui în elemente ale viitoarelor trocuri politice.

Mai corect ar fi o filiala a unui partid. A unui partid aflat la guvernare. Adica a PNL Cluj. Prestatia liberalilor nu a fost intr-atat de proasta incat sa merite asa ceva, ba chiar din contra as spune. La Cluj, atat la CJ, cat si la CL, liberalii lui Nicoara au fost relativ activi si cu o buna campanie de imagine, aproape inexistenta din pacate pana acum, ar fi putut forta un scor bunicel la alegerile locale din acest an. Asta in cazul in care lucrurile ar fi evoluat linear pentru liberalii clujeni.

Asumarea deciziilor şi curajul de a “lucra” pe faţă sunt două calităţi care lipsesc cu desăvârşire politicii româneşti. Aceste defecte ies la suprafaţă îndeosebi acum, în pre-campania electorală.

Se trăieşte, pe suprafeţe mari astăzi, nu doar sentimentul firesc al regăsirii fiecăruia de sine, dar şi tentaţia de a socoti că lumea se încheie cu propria fiinţă şi experienţă. Un fel de narcisism al intereselor şi pornirilor se răspândeşte pe nesimţite în comportamente, mentalităţi, cultură.

Reacţiile începute în după-amiaza zilei de duminică prin poziţia aberantă şi obraznică a UDMR au continuat pe parcursul zilei de luni cu poziţii oficiale ale PSD, PD-L, PRM, PNL, PC, UCM, ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, ale Guvernului şi Preşedinţiei României.