Foto "Un sac negru. Corpul băiatului, ridicat cu grijă, și apoi... fermoarul. Un sunet care rupe suflete..."

Ieri în judeţul Cluj o maşină a lovit frontal un stâlp. În urmă cu o săptămână o poveste tot cu o maşină care a lovit un stâlp în judeţul Neamţ, a avut finalul mult mai tragic. 

Povestea intitulată „Sunetul care îți rupe sufletul” de pe pagina de Facebook a Atenţie Poliţia Iaşi a evocat rolul educativ al tragediilor de pe şosele şi necesitatea de a învăţa ceva din acestea. Un şofer care a făcut şcoala cu zeci de ani în urmă a relatat că un miliţian le-a spus celor care dădeau examen pe vremuri: "fiți atenți, conduceți prudent, la volan te urci om cinstit și poți coborî criminal!".

Alţi români au fost de părere că mesaje precum povestea tagică din Neamţ, chiar şi imagini, indiferent cât de greu sunt de privit, ar trebui redate la orele de legislaţie rutieră pentru ca viitorii conducători auto să se gândească mai mult la ceea ce fac în momentul în care ajung în trafic. Unii chiar spun că ar trebui introdusă Educația Rutieră în şcoală.

Iată povestea relatată pe pagina de Facebook Atenție Poliția Iași:
„Sunetul care îți rupe sufletul”
21:19.
Un apel la 112. Tonul era grăbit, frânt de emoție.
„Un accident… Gâdinți… o mașină în stâlp… patru persoane… două încarcerate.”
Nimeni nu știa prea multe. Doar că e grav. Iar timpul… timpul era cel mai mare dușman.
De la Detașamentul de Pompieri Roman, sirenele s-au aprins într-o clipă. Echipajele SMURD, ambulanța SAJ și echipajul de poliție au pornit în goană. Pe marginea drumurilor liniștite de la granița județului Iași, luminile roșii și albastre au tăiat tăcerea serii ca niște strigăte mute.
Când au ajuns acolo, a fost ca într-un film, dar din păcate, cât se poate de real. O scenă ruptă din coșmar.
O mașină era înfiptă violent într-un stâlp. Fiarele contorsionate păreau să țipe. Geamuri sfărâmate și bucăți de caroserie împrăștiate în noroi. În această scenă, patru tineri….
Unul era deja ieșit din mașină, speriat, rănit ușor. Altul, de 18 ani, era întins pe jos, conștient, în stare de șoc.
Dar ceilalți doi… erau prinși în fiare. Striviți. Blocati.
Conducătorul auto, un bărbat de 30 de ani, era conștient, dar grav rănit. Se ținea de volan cu mâinile însângerate, încercând să vorbească.
Lângă el, un tânăr de doar 19 ani. Nu vorbea, nu se mișca. Ochii lui erau închiși. Un copil. Un vis. O viață.
Pompierii s-au mișcat ca într-o coregrafie dureroasă.
„Forfeca hidraulică!”
„Taie aici!”
„Pe trei, tragem!”
Fiecare gest era o luptă împotriva morții. Au reușit să-i scoată. Pe șofer l-au predat SMURD-ului. Pe tânărul de 19 ani l-au întins pe asfalt. Nu respira.
A început resuscitarea.
Medicul s-a pus în genunchi. Noroiul i se prindea de pantaloni, dar nu conta. În mâinile lui era o inimă tânără.
„1, 2, 3… continuăm!”
Altcineva ventila. Altul îi ținea capul.
Timpul s-a oprit. Se luptau cu toate forțele, cu toată speranța.
„Hai, băiete… hai… nu aici… nu acum…”
Dar sufletul lui plecase deja.
Într-o tăcere cumplită, medicul s-a oprit. A scuturat ușor din cap. Lacrimile și ploaia se amestecau pe fața celor din jur.
Polițistul a privit în jos. Știa ce urmează. A luat telefonul. A format.
„Doamnă… sunt de la Poliție. Vă rog, stați jos. Trebuie să vă spun ceva… Fiul dumneavoastră…” Cuvintele au căzut ca o ghilotină.
Pe partea cealaltă a firului, o lume s-a prăbușit.
O mamă a urlat. O inimă s-a frânt.
Și atunci… atunci a venit acel moment pe care nu vrei să-l vezi. Dar salvatorii îl văd, din păcate, prea des.
Și apoi…
Și apoi a venit momentul acela, un detaliu pe care polițiștii îl văd des, dar de care nu te obișnuiești niciodată.
IML-ul.
Un sac negru. Corpul băiatului, ridicat cu grijă, și apoi… fermoarul.
Zrrrrrrr…Zzzrrrhhhh…
Un sunet scurt și Rece.
Un sunet care rupe suflete.
Pentru toți tinerii care se urcă la volan:
Voi aveți toată viața înainte, dar viața nu e infinită. Iar la capătul neglijenței nu e doar o amendă.
E un sac negru. E un „Fiul dumneavoastră…” spus unei mame.
Gândiți-vă de două ori. Opriți-vă o secundă. Nu transformați o seară într-un coșmar.
Nu lăsați părinții să primească acel apel.
Nu lăsați ca ultima voastră amintire să fie un fermoar tras peste un vis netrăit."