INTERVIU: S-a terminat calvarul: “Sisi” îşi anunţă revenirea!

Cel mai iubit fotbalist din curtea Universităţii, Zsolt Szilagyi, a trecut cu bine peste perioada de recuperare şi îşi anunţă revenirea pe terenul de joc.

Zsolt Szilagyi este un fotbalist atipic. Refuză publicitatea, circulă cu autobuzul şi, în zilele libere, se antrenează. La insistenţele ZIUA de CLUJ, cel alintat "unicul căpitan" de către suporteri a acceptat să acorde un interviu în care vorbeşte pe larg despre ultima perioadă a vieţii sale, despre cum a depăşit a doua accidentare gravă a carierei şi despre planurile de viitor.

Pe 2 decembrie anul trecut, "U" se pregătea într-un meci amical banal împotriva şcolii de fotbal Ardealul. În minutul 30, căpitanul Universităţii intră prin alunecare, genunchiul drept îi fuge şi se prăbuşeşte la pământ sub privirile înmărmurite de pe margine. Coşmarul îl trăise şi în 2005, într-un meci cu Unirea Dej. Urmările de atunci? Trei ani de pauză şi trei intervenţii chirurgicale. Inevitabil, apar aceleaşi suspiciuni: "Mai poate Sisi? Poate şi-a încheiat cariera". Răspunsul îl ţine doar pentru el. Prima noapte de după accidentare o petrece cu gândul la RMN. A doua, cu gândul la operaţie. Este convins mai mult decât toată lumea că va reveni. Se operează şi începe recuperarea la Târgu-Mureş. La cinci luni distanţă îşi anunţă şi revenirea. Vacanţa o petrece tot în sala de forţă.

ZIUA de CLUJ: Cum te simţi acum, după operaţie şi recuperare?
Zsolt Szilagyi: Sunt bine, sunt apt 100% din punct de vedere fizic. Mai fac pregătire în sală, este normal acest lucru.

Care a fost primul tău gând în momentul accidentării?
Mi-am dat seama că este ceva grav. Regretele au fost foarte mari, pentru că începusem să joc la Universitatea, căpătasem încredere în mine. Era un moment cât se poate de nepotrivit pentru o accidentare.

Te-ai gândit că asta ar fi putut însemna retragerea din activitate?
Nu, nici o clipă. Îmi treceau fel şi fel de gânduri prin minte, dar îmi spuneam că este imposibil să am încă o dată un ghinion la fel ca la prima accidentare. Sunt etape pe care le-am trecut, pas cu pas. Prima dată am aşteptat rezultatul RMN-ului, iar apoi, să mă operez cât mai repede cu putinţă. După operaţie am început recuperarea şi m-am concentrat doar pe asta. Acum trebuie să demonstrez că pot să joc. Am ambiţie, vreau să revin pe terenul de joc.

Cine ţi-a fost cel mai aproape în această perioadă?
Familia, clubul şi prietenii apropiaţi. M-a ajutat foarte mult faptul că m-am simţit susţinut în toată această perioadă.

Care a fost prima persoană care te-a îmbărbătat după accidentare?
Sebi Huţan. Apoi m-a sunat şi Adi Ionescu.

Esti supranumit "unicul căpitan" datorită amibiţiei tale şi a determinării din teren. Sunt calităţi moştenite sau dobândite?
Mie îmi place să fac totul ca la carte, nu îmi place să pierd, fie că este vorba de un joc oficial sau de un antrenament. Dar am considerat mereu că nu poţi reuşi nimic dacă nu munceşti. Este o regulă valabilă în orice domeniu de activitate, nu doar în fotbal. Dacă mi-aş împărţi în procente talentul şi munca, 70-80% ar fi în favoarea muncii şi restul ar fi talentul.

Ai avut un idol ca fotbalist, o persoană care să te inspire?
Da, Cristi Pojar. L-am urmărit ca şi fotbalist, apoi l-am avut şi antrenor şi am avut multe de învăţat de la el. Avea o ambiţie extraordinară si m-am simţit foarte apropiat de el. Şi eu am trecut prin ce a trecut el. Din câte ştiu, şi Cristi Pojar a avut o problemă cu accidentările. Dacă m-aş referi la prezent, i-aş putea nominaliza pe Claudiu Niculescu şi Gabriel Boştină. Sunt doi fotbalişti care au făcut multe pentru fotbalul românesc şi care au un bun-simţ ieşit din comun. Ca şi caracter, ca şi fotbalişti, nota 10 pentru ei!

Conducerea a anunţat obiectivele şi pentru campionatul următor: clasarea între primele patru şi finala Cupei României. În ce măsură sunt realizabile?
Jocul echipei din retur a demonstrat că se poate orice. Este şi normal ca standardele să fie ridicate. La "U" s-a investit mult şi se doreşte performanţă, aşa că nu este nici o surpriză că Universitatea şi-a stabilit obiectivele pe care le-ai menţionat şi tu mai sus. Orice se poate, aşa cum au demonstrat şi baschetbaliştii de la "U".

Ai fost la finală?
Am fost la toate meciurile de pe teren propriu, nu doar la finală. Şi atunci când au jucat în deplasare, i-am urmărit la televizor. Merită toate felicitările pentru ce au reuşit. Au luptat până la capăt, au avut şi puţină şansă, dar au fost mai buni decât toţi. Felicitări încă o dată pentru titlul câştigat!

Te-ai visat vreodată ridicând un trofeu în tricoul lui "U"?
Fie că eşti în perioada copilăriei, fie că eşti o persoană matură, îţi permiţi să visezi. Aşadar, cunoşti răspunsul la întrebare.

O viaţă la "U"

În vârstă de 31 de ani, Zsolt Szilagyi a evoluat întreaga carieră la Universitatea Cluj. A început fotbalul la 10 ani şi a rămas la "U" până astăzi, fiind singurul jucător care activează în Liga I şi se poate lăuda cu o asemenea performanţă. În 2005 a suferit o accidentare la ligamentele încrucişate şi a stat departe de teren trei ani de zile. A revenit la antrenamente, a intrat în programul echipei, a contribuit la revenirea Universităţii Cluj în Liga I, după care s-a accidentat din nou, în decembrie 2010, şi a ratat tot returul campionatului.