Îţi dau un sfat: nu mai scrie niciodată! Nimic. Eşti atât de slab şi lipsit de har încât nu eşti în stare să aliniezi cuvintele nici cu liniarul. Dai impresia că extragi vorbele la întâmplare, dintr-un manual, şi le rânduieşti pe hârtie în ordinea şi forma în care pui mâna pe ele, răsturnate, în cap, fără sens etc.
Îţi dau un avans de trei zile la o provocare: cine găseşte trei metafore fără să caute pe google, câştigă!
Îţi dau timpul înapoi şi îţi amintesc ceva: nu eşti jurnalist! Eşti un fost director de marketing la CFR 1907 şi poţi vinde şireturi sau insigne în vişiniu, poţi face calendare de perete sau tricouri cu sigla clubului, dar toate acestea te opresc şi ele să te crezi vreodată jurnalist. În privinţa celorlalţi să nu ai nicio teamă, nu te bănuieşte nimeni!
Îţi dau o veste proastă: neuronul la care faci referire în „textul" tău se plictiseşte fără companie.
Îţi dau şi o veste bună: nu eu sunt telespectatorul ce urmăreşte Look TV, deci poţi să-l cauţi în continuare şi să îl premiezi fără frica premiului risipit.
Îţi dau şansa de explica, mie şi altor nevinovaţi căzuţi prizonieri plictiselii ce stăpâneşte „textul" tău, ce ai încercat să ne spui.
